Meci: 'fiat lex' vs 'Persephone'

A1 (Remus Serban)

Incluziunea minorității rome presupune accesul acesteia la un set de standarde sociale și egalitate în ceea ce privește oportunitățile, cu scopul de a obține drepturi egale în societate.1

 

Situația actuală2 este gravă, sărăcia, accesul inegal la servicii sociale, sănătate, educație, atitudinile și sancțiunile sociale discriminatorii, toate contribuie la excluziunea minorității rome. În consecință, au fost elaborate numeroase strategii3, programe și acorduri internaționale,4,5,6 care au vizat accesul la educație, la muncă, sănătate, participarea civică, campanii de informare și sensibilizare; acestea au fost implementate la nivel național și supranațional, însă au atins prea puțin din scopul propus și substanța problemei. La nivel european, minoritatea romă este considerată o „amenințare pentru coeziunea socială a Europei”7.

Aceste strategii nu au avut efectul scontat pentru că nu au implicat suficient minoritatea romă, din cauza mai multor considerente, în principal disponibilitatea minorității de a accede8,9 oportunități. În esență, problema este una de implicare efectivă a minorității rome în măsurile deja existente, de a o include la conceperea și aplicarea acestora, precum și în toate măsurile care o privesc.

 

Afirmatorii ar modifica actualele mecanisme de incluziune( toate aceste programe de dezvoltare etc) ale etniei rome astfel încât acestea să implice, cât mai mult posibil, membrii comunităților rome în elaborarea și implementarea acestor programe( în calitate de experți, consilieri, angajați în derularea proiectelor etc). Aceste mecanisme ar trebui să vizeze maximizarea gradului de angajare a membrilor minorității rome în elaborarea și implementarea proiectelor ce vizează minoritatea romă.

 

Întâi de toate, modificarea propusă este cea mai bună soluție pentru dezvoltarea durabilă a minorității rome în spiritul accesului acesteia la drepturi egale. Implicarea membrilor comunității atinge direct problema sărăciei, prin creșterea oportunităților de muncă exclusiv pentru minoritatea romă, motivează participarea la educație, prin garantarea unei cereri de muncă exclusive ce preferă minoritarii, determină evoluția standardelor sociale, în baza paradigmei schimbării de mediu și venit10, și cel mai important, reușește acestea deoarece minoritarii capătă încredere și stimă de sine în cadrul programelor, prin contactul cu inițiatori de etnie romă.

 

În al doilea rând, soluția afirmatorilor asigură cel mai bun mod de a elabora și implementa strategiile ce vizează minoritatea romă. Implicarea unui număr mare de minoritari romi în elaborarea strategiilor asigură un flux de date pertinente, precum și o expertiză subiectivă, implicită în implementare. Totodată, un număr crescut de minoritari romi angrenați în implementarea strategiilor asigură accesul și deci încrederea celor vizați, crește participația acestora și determină un mai bun acces la programele speciale pentru minoritatea romă. Rezultatele scontate pot fi atinse printr-un grad mai mare de participație, care lipsește în prezent.11

 

În al trelea rând, este imperativ moral ca deciziile și soluțiile adoptate în privința unui grup de oameni să implice pe cât posibil viziunea acestora despre cum trebuie desfășurate lucrurile. Este nedrept și discriminatoriu ca elaborarea acestor strategii să presupună un patronaj aproape colonialist al societății largi asupra minorității; minoritatea romă are o cultură și tradiții specifice12, și suficiente resurse pentru a putea întelege și dispune în rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Rolul societății și al statului trebuie să fie de liant, altfel vorbim de o ”convertire” și nu de incluziune. În acest sens funcționează capabilitățile13 lui Sen, prin modelarea și angrenarea membrilor unei comunități care își găsesc semnificație personală în activitatea desfășurată, devenind astfel ”incluși” și nu ”converți” ai societății respective14.

 

În concluzie, mecanismele de incluziune trebuie modificate prin implicarea reprezentanților comunității în elaborarea și implementarea strategiilor de incluziune și dezvoltare și a celorlalte programe pentru minoritatea romă.

1 G. Duminică, S. Cace, (2007), POLITICI DE INCLUZIUNE SOCIALĂ PENTRU GRUPURILE VULNERABILE Creşterea accesului pe piaţa muncii, pg. 22, obținut pe 16 Mai de pe http://www.agentiaimpreuna.ro/files/publicatii/7-Politici_de_incluziune_RO-p-ro.pdf

2 Amnesty International îndeamnă guvernele din Europa , obținut pe 16 Mai de pe http://www.amnesty.org/en/library/asset/EUR01/005/2010/en/f09243bc-5605-4d91-8d23-abc770026fe2/eur010052010ron.pdf

3Decade of Roma inclusion 2005-2010 recuperat pe 16 mai de la http://www.romadecade.org/about

4Mediafax, 16 Noiembrie 2007, ONG-urile critică Bruxellesul pentru „poziţia pasivă”

faţă de problemele romilor, Cotidianul ”Gândul”, recuperat la 16 Mai de pe http://www.gandul.info/europa/ong-urile-critica-bruxellesul-pozitia-pasiva-fata-problemele-rom-1041450

5 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, (2006), RAPORT NAŢIONAL STRATEGIC PRIVIND PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI INCLUZIUNEA

SOCIALĂ recuperat la 16 Mai de pe http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune si asistenta sociala/Proiecte_cu_finatare_externa/6 – Raportul_National_PSIS_final.pdf

6Agenția națională pentru romi, (2006), recuperat pe 16 Mai de la http://www.anr.gov.ro/docs/Politici/Strategia_de_dezvoltare_a_Agentiei_Nationale_pentru_Romi__2006.pdf

7 Mediafax, 15 Februarie 2010, Cei mai săraci romi din Europa trăiesc în România, Cotidianul ”Gândul”, recuperat la 16 Mai de pe http://www.gandul.info/flux/cei-mai-saraci-romi-din-europa-traiesc-in-romania-5522513

8 Mediafax, 16 Noiembrie 2007, ONG-urile critică Bruxellesul pentru „poziţia pasivă”

faţă de problemele romilor, Cotidianul ”Gândul”, recuperat la 16 Mai de pe http://www.gandul.info/europa/ong-urile-critica-bruxellesul-pozitia-pasiva-fata-problemele-rom-1041450

9 Educational Measures for the Roma Minority in Romania - The Effectiveness of Integrated and Segregated Education, (2006) Recuperat pe 16 mai de la http://www.cerge.cuni.cz/pdf/gdn/RRCIV_30_paper_01.pdf

10A. Giddens, D. Mitchell, P. Appelbaum, D. Carr. (2009) Introduction To Sociology. 7th ed. New York/ London: W.W. Norton & Company

11 Mediafax, 16 Noiembrie 2007, ONG-urile critică Bruxellesul pentru „poziţia pasivă”

faţă de problemele romilor, Cotidianul ”Gândul”, recuperat la 16 Mai de pe http://www.gandul.info/europa/ong-urile-critica-bruxellesul-pozitia-pasiva-fata-problemele-rom-1041450

12E. Lucan SOC 263 Integrarea minorităților – Roma (2008) recuperat pe 16 mai de la http://eugen-lucan.blogspot.com/2008/05/soc-263-integrarea-minoritatilor-roma.html

13Clark, David A. (2005) 'Capability Approach' in D. A. Clark (ed.) (forthcoming 2006) The Elgar Companion to Development Studies (Edward Elgar, Cheltenham) recuperat pe 16 mai de la http://www.gprg.org/pubs/workingpapers/pdfs/gprg-wps-032.pdf

14S. Fukuda-Parr (2008) THE HUMAN DEVELOPMENT PARADIGM: OPERATIONALIZING SEN’S IDEAS ON CAPABILITIES, Routledge, recuperat pe 16 mai de la http://www.uia.mx/humanismocristiano/seminario_capability/pdf/11.pdf


N1 (Rat Gabriela)

            In calitate de negatori suntem de acord ca obtinerea unor drepturi egale in societate pentru minoritatea roma ar trebui sa fie preocuparea prioritara a dezbaterii. Este acest porces in decurs de realizare prin mecanismele de incluziune actuale sau trebuie ele imbunatatite? Echipa negatoare considera ca aceste mijloace sunt suficiente, si in plus, va demonstra ca propunerea adusa de afirmatori nu aduce nicio imbunatatire starii de fapt, ba mai mult, masurile propuse sunt deja implementate.

            Problema identificata de catre afirmatori este neimplicarea suficienta  a minoritarilor romi in elaborarea si implementarea masurilor de integrare care ii privesc. In publicatia Mediafax[1], citata ca sursa de mai multe ori in primul discurs, UE indeamna statele spre luarea unor astfel de masuri. Problema este ca acest articol dateaza din anul 2007, insa de atunci si pana in prezent masuri asemanatoare au inceput sa fie aplicate la nivel national[2][3]. Consideram astfel ca planul afirmator nu aduce o schimare a starii de fapt. Sa analizam totusi situatia mai indeaproape:

            Echipa afirmatoare doreste maximizarea gradului de angajare a membrilor minoritatii rome in elaborarea si implemaentarea proiectelor ce vizeaza minoritatea roma. Nu s-a precizat insa unde anume se situeaza acest maxim: la 95% sau la 15%. Prin urmare, consideram ca gradul de implicare prin proiectele deja in desfasurare la ora actuala este unul ideal, prin prisma celor trei argumente aduse de catre insisi afirmatori. In primul rand ne bucuram ca prin astfel de actiuni stima de sine a minoritarilor beneficiari este in crestere. In al doilea rand consideram ca la nivel national este in decurs de dezvoltare o baza de date pertinente[4] referitoare la minoritatea roma, acest lucru fiind posibil tocmai prin colaborarea eficienta cu membrii acesteia. In al treilea rand suntem de acord ca este necesara conservarea specificului etnic rom. Aceasta este poate insa una dintre cele mai sensibile[5]  probleme ale incluziunii in general, si nu se refera la o necunoastere amanuntita a traditiilor, ci izvoraste mai degraba din diferentele efective de mentalitate dintre comunitatile care vin in contact.

            Recunoastem ca situatia minoritarilor romi in Romania este destul de precara. Insa cel mai important este faptul ca in ultimii ani lucrurile au inceput sa se imbunatateasca, prin numeroase proiecte si o implicare din ce in ce mai ridicata a ONG-urilor. Nu suntem de acord, ca aceste programe “au atins prea putin din scopul propus si substanta problemei”. Daca lucrurile nu sunt inca perfecte, nu inseamna ca ele nu se afla in decurs de perfectionare, dupa cum vom demonstra.

            Ca o prima idee negatoare, sustinem faptul ca mecanismele de incluziune existente (asigurarea accesului la locuri de muncă, servicii medicale, campanii de informare si sensibilizare etc.) isi fac treaba. Exista progrese in integrarea romilor si rapoarte detaliate cu privire la educarea acestora si a comunitatilor ne-rome din care fac parte, prin traininguri si actiuni comunitare[6]. Bineinteles acesta este doar un exemplu dar lista poate continua.

            A doua idee se refera la faptul ca orice actiune de acest gen (integrare a unei comunitati) necesita timp, deoarece avem de a face cu o schimbare de mentalitate, atat la comunitatea roma, cat si la cea ne-roma. Rabdarea si perseverenta sunt in momentul actual masurile cele mai eficiente pentru incluziunea sociala a comunitatii rome.

 

            In concluzie, ideea adusa de catre echipa afirmatoare nu reprezinta o schimbare, prin urmare nu poate aduce nici o imbunatatire. Am demonstrat ca mecanismele de incluziune actuale sunt suficiente pentru obtinerea, cu timpul, de drepturi egale in societate pentru minoritatea roma.

 

 

[1]Mediafax, 16 Noiembrie 2007, ONG-urile critică Bruxellesul pentru „poziţia pasivă”

faţă de problemele romilor, Cotidianul ”Gândul”, recuperat la 16 Mai de pe

 http://www.gandul.info/europa/ong-urile-critica-bruxellesul-pozitia-pasiva-fata-problemele-rom-1041450

[2] Analiza comparativa a politicilor in domeniul sanatatii

http://www.anr.gov.ro/docs/programe/GRANT/analiza_comparativa_a_politicilor_in_domeniul_sanatatii.pdf

 

[3] Formarea retelei nationale a expertiolor locali romi

http://www.anr.gov.ro/docs/proiecte_pdf/2275.pdf

 

[4] “Barometrul incluziunii romilor”

http://www.osf.ro/ro/publicatii.php?cat=16#

 

[5] “Barometrul incluziunii romilor”

 http://www.osf.ro/ro/publicatii.php?cat=16#

 

 

[6] “Evaluarea programului ICDP”

 http://www.osf.ro/ro/publicatii.php?cat=16#

 

 (imi cer scuze pentru lispa diacriticelor)


A2 (Nona Cernov)

Discursul negator pierde din vedere esența cazului afirmator și evită argumentele afirmatorilor prin purtarea unei discuții despre starea de fapt(SQ). SQ este mulțumitoare pentru negatori, în privința măsurilor luate, cu toate că aceste măsuri au contribuit în ultimii 20 de ani, prin insuficiența lor, la perpetuarea stării precare a minorității rome. Mai mult, consideră soluția afirmatorilor ca fiind una deja existentă în SQ, și implicit benefică incluziunii, cu toate că afirmatorii au argumentat pentru o perpetuă eficientizare a mecanismelor de incluziune prin maximizarea gradului de participație a minorității rome în elaborarea și implementarea acestor mecanisme, precum și a celorlalte mecanisme ce privesc minoritatea romă.

Întâi de toate, conceptul de maximizare a gradului de participare este o măsură care determină direct eficientizarea mecanismelor, și una care acționează asupra lor de la concepție, la executare. Când vorbim despre eficientizare, este evident că nu poate să fie ”suficientă”, așa cum pretind negatorii, și nici ”în plus”, așa cum presupun aceștia despre SQ. Putem doar discuta despre cum eficientizarea este ”ineficientă” sau ”nenecesară”, și negatorii evită să argumenteze de ce soluția afirmatorilor este ineficientă sau nenecesară, însă grupează aceste două discuții în justificarea că soluția afirmatorilor este deja inclusă în SQ.

După cum o bună citire a surselor acestei afirmații a negatorilor poate confirma, nu este cazul ca mecanismele de incluziune existente la ora actuală să presupună o maximizare a gradului de participare al minorității rome la elaborarea și implementarea acestora. Dimpotrivă, tot ce ni se confirmă este că minoritatea romă este implicată consultativ și că părți din personalul angajat în diferite programe, precum și în instituții ale statului, sunt de etnie romă. Exact în această privință afirmatorii doresc maximizare, deoarece, așa cum am argumentat, o creștere în participație are efecte pozitive și este implicit că orice proces îmbunătățit printr-o măsură, poate să fie în continuare îmbunătățit. De aceea afirmatorii au susținut o soluție în care se caută mărirea continuă a participării minorității rome în programele care îi privesc; această maximizare poate fi aplicată iterativ, și așa se asigură eficientizarea. Discursul negator, semnalând existența unui grad de participație al minorității rome în aceste programe, și afirmând că această măsură este benefică, nu au făcut decât să confirme cazul afirmator, neglijând faptul că acesta este direct aplicabil în special unei stări de fapt care prezintă deja elemente de participație a minorității rome. Maximizarea presupune creșterea peste ceva deja existent, și aceasta este cauza afirmatorilor, cauză nedezbătută de negatori. Mai mult, maximizarea duce la creșterea randamentului acestor mecanisme și prezintă și avantaje directe pentru cei implicați și pentru comunitățile din care provin, așa cum s-a demonstrat în primul discurs afirmator1.

Dar până când această maximizare ? Când va deveni ea ”nenecesară” ? ”Despre ce grad de maximizare e vorba, 95% sau 15%” ? Întâi de toate, conceptul de maximizare nu presupune procente, dar cel mai probabil critica negatoare s-a referit la gradul de participație. Afirmatorii consideră că pragul maxim de implicare al minorității roma nu va putea fi atins deoarece această soluție va facilita incluziunea înainte de atingerea pragului. Dacă pragul maxim ar fi de 100%, în acel moment toți minoritarii ar fi angajați în diferite proiecte privind minoritatea roma. Însă dacă toți ar fi implicați, incluziunea ar fi nenecesară, e deductiv din argumentele primului discurs afirmator. Răspunsul e că pe măsură ce incluziunea va fi atinsă, vor exista mai puține oportunități de participare, ceea ce va duce la controlarea naturală a procesului de maximizare a participației. Mai mult, se poate deduce și că atât timp cât există mecanisme de incluziune, maximizarea gradului de participare în acestea este necesară.

Primul argument al cazului negator se referă la integrarea romilor prin mecanismele deja existente, însă nu se referă la incluziune. Vom presupune, de dragul discuției, că cele două noțiuni se suprapun. Negatorii evită să explice de ce aceste mecanisme, în vigoare de 20, ani au perpetuat situația precară a minorității rome din SQ. Să fie oare că aceste mecanisme sunt ineficiente și că ele pot fi îmbunătățite dacă ar fi schimbate ? Nu, pretind negatorii cu al doilea argument, dimpotrivă, motivul pentru care în ultimii 20 de ani aceste mecanisme au avut foarte puține rezultate e că nu am așteptat destul și că, prin optimism, răbdare și perseverență, SQ va fi schimbată în bine.

În această argumentare e prielnică îmbunătățirea propusă de afirmatori, deoarece nu contravine în nici un fel cu cazul negatorilor. Aceștia nu au demonstrat felul în care soluția afirmatorilor dăunează, sau că ea este pe deplin inclusă în starea de fapt și nu au reușit să convingă că optimismul și perseverența pot compensa locurile de muncă, șansele și oportunitățile egale și participația propuse de afirmatori. Mai mult, nu au reușit să arate de ce o eficientizare a mecanismelor pe care ei le susțin ar fi o măsură greșită.

În concluzie, soluția propusă de afirmatori a fost confirmată, pe părți, de către negatori, ca fiind viabilă; aceștia au evitat să contrargumenteze sau să atace argumentele afirmatorilor, motiv pentru care pot fi considerate ca nedezbătute și deci acceptate, și nu au reușit să demonstreze de ce o maximizare a gradului de participație al minorității rome în progamele aferente și eficientizarea implicită, și demonstrată de afirmatori, a mecanismelor existente, ar exista deja în SQ sau ar dăuna în vreun fel incluziunii. Din aceste considerente credem în continuare că mecanismele pentru incluziunea minorității rome ar trebui schimbate exact prin soluția propusă de afirmatori și reiterăm argumentele din primul discurs afirmator, acestea fiind în continuare valabile.

 

1 Afirmatorii au demonstrat prin raționament, și nu au fost combătuți, cum această soluție îmbunătățește direct situația minorității rome, în mod explicit, economic, educațional, social și motivațional, cât și implicit, prin avantajele pe care le oferă, în privința oportunităților egale, modul explicit (eg. un mai bun acces la sănătate sau formare profesională prin creșterea economică).


N2 (Mada)

 

 

Reamintim echipei afirmatoare faptul cã moþiunea afirmã cã mecanismele utilizate pentru incluziunea minoritãþii rome ar trebui modificate.Ca echipa afirmatoare sã demonstreze aceastã moþiune,ea are nevoie sã facã urmãtoarele lucruri: sã demonstreze cã mecanismele utilizate în prezent nu sunt potrivite , sã demonstreze de ce soluþia oferitã de ei este cea mai bunã la momentul actual care poate înlocui mecanismele utilizate în prezent,şi nu în ultimul rînd,sã demonstreze cã efectele care se vor obþine sunt garantate,şi mai bune decat efectele pe care alte mecanisme (cele din prezent,sau altele) le-ar produce.

În cele ce urmeazã vom analiza cele ce s-au discutat,si vom trage concluzia potrivitã:este nevoie de modificarea propusã de afirmatori?

Încã din primul discurs afirmator s-a cãzut de acord asupra faptului cã scopul aplicãrii acestor mecanisme este obþinerea de drepturi egale în societate pentru minoritatea romã.Astfel,întreg meciul va fi privit din prisma acestui scop.Sã analizãm întai situatia cazului afirmator,si in cele ce urmeaza,si situatia negatorilor:

Ni s-a spus cã situatia actualã este gravã;doar pentru cã se iau niste mãsuri,nu inseamnã cã situatia este gravã,ci doar cã se doreste imbunãtãtirea ei,in cazul de fatã,integrarea. Deoarece dovezile folosite de afirmatori dateazã din 2006,si date fiind mãsurile în vigoare în anul 2010,considerãm cã starea actualã a minoritãtii rome este în continuã imbunãtãtire.(1)

Mai departe,ni se spune cã aceste mãsuri au contribuit în ultimii 20 de ani, prin insuficiența lor, la perpetuarea stãrii precare a minoritãții rome.Dar,în acelasi timp,prin faptul cã sunt constienti cã mecanismele care sunt în vigoare în prezent folosesc aceeasi strategie cu cea propusã de ei (implicarea persoanelor de etnie romã),ne rãmane sã întelegem ori cã dacã situatia este la fel de precarã ca inainte,mecanismele care folosesc aceastã strategie (a implicãrii romilor),şi implicit şi mecanismul propus de echipa afirmatoare, maximizarea implicãrii romilor în proiecte nu va mãri rata de success a mecanismelor,ori cã de fapt,starea precarã nu s-a perpetuat,mecanismele şi-au fãcut treaba de-a lungul timpului (2), şi deci , pe langã faptul cã starea de fapt identificatã de afirmatori nu este adevaratã, nici nu este nevoie de o altã soluþie la integrare,atat timp cat cea în vigoare dã rezultate.

În \"primul rînd\" al echipei afirmatoare, ne este argumentat într-un mod corect de ce implicarea membrilor comunitãții rome este justificatã si este beneficã.Este bine de stiut acest lucru,insã aceastã justificare este intaritã din start si doveditã de imbunãtãtirea permanenta a starii de fapt(1). Astfel,considerãm cã primul argument susþine si dovedeşte cât de beneficã este implicarea membrilor comunitãții rome,însã nici pe departe cât de beneficã este,sau nu, maximizarea implicãrii acestora.

În acelaşi context al discutiei,afirmatorii au argumentat în discursurile prezente eficienta participãrii minoritãtii rome,nu eficienta maximizãrii implicãrii ei.Astfel,nu ni s-a demonstrat cum maximizarea gradului de implicare a romilor in proiecte va garanta şi creşterea proportionalã a integrãrii lor.

Este oare în mãsurile deja existente problema principalã implicarea efectivã a minoritãtii rome? Maximizarea gradului de implicare a romilor nu va afecta în vreun fel fluxul de informaþii.El existã deja,si este foarte pertinent(3).De asemenea,romii sunt constienti cã existã persoane de aceeasi etnie cu ei care se descurca si prin educatie.Deci problema,daca existã,nu este aiciAstfel,nu credem cã al doilea argument sustine pozitia afirmatorilor si nu se pliaza pe motiune.

Cel de-al treilea argument al echipei afirmatoare se referea la traditii si cultura etniei rome.În acelasi context în care statul încurajeazã prin proiecte integrarea etniei rome,statul incurajeazã si manifestarea culturii si traditiilor specifice acestei minoritãti(4)(5).Astfel,nu credem cã una (integrarea) o exclude pe cealaltã(cultura),sau invers.Ba mai mult,nu vedem si nu ni s-a demonstrat cum maximizarea implicãrii celor din etnia romã va proteja sau va conserva mai mult traditiile si cultura minoritãtii rome.

Sã trecem acum la analiza perspectivei negatoare:

Discursurile negatoare au 2 scopuri: dovedirea imbunãtãþirii stãrii de fapt , şi dovedirea eficientei mecanismelor prezente.Prin acestea,implicit,se va dovedi cã nu este nevoie de introducerea solutiei afirmatoare.

Prima idee negatoare se referea la faptul cã mecanismele de incluziune existente (asigurarea accesului la locuri de muncã, servicii medicale, campanii de informare si sensibilizare etc.) îşi fac treaba.Pentru a susþine acest lucru,am adus dovezi,si am arãtat chiar cã,pe lângã faptul cã statul face progrese în integrarea etniei rome(1)(2)(4)(7),susþine si promoveazã si cultura si traditia minoritãþii rome în spiritul diversitãþii culturale.

Cea de-a doua idee negatoare afirmã cã,dupã cum am observat, problema existentã este mentalitatea,iar procesul de schimbare a mentalitãtii este un proces lung,si de duratã.Tocmai din acest motiv rezultatele existente sunt satisfãcãtoare si grãbirea acestui proces nu este o solutie (6). Faptul cã echipa afirmatoare nu a contraargumentat aceastã idee negatoare,ne lasã sã credem cã si dânsii considerã cã problema este de mentalitate,şi astfel,cã procesul va fi unul lung,ce va presupune multã rãbdare si perseverentã,pe care poporul român le-a dovedit cu îndârjire de-a lungul istoriei.

Concluzionând,avem echipa afirmatoare,care nu a demonstrat,dupa cum am spus la inceput : cã starea de fapt are nevoie de o modificare,şi cã soluþia propusã este cea mai potrivitã, şi echipa negatoare ,care a dovedit cã starea de fapt se imbunãtãþeşte , cã mecanismele folosite în prezent îşi fac treaba , şi cã soluþia propusã de afirmatori nu va aduce imbunãtãþiri stãrii de fapt.

 

 

 

 

  1. Pag 55 incolo http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Proiecte_cu_finatare_externa/2%20-%20Raport_de_progres_JIM_integrat.pdf
  2. Pag 56 -57incolo http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Proiecte_cu_finatare_externa/2%20-%20Raport_de_progres_JIM_integrat.pdf
  3. http://www.osf.ro/ro/publicatii.php?cat=16
  4. http://www.lumebuna.ro/2009/11/07/roma-cult-fest/
  5. http://www.disacnetsolutions.net/cdd/cursoro/docs/MODULUL2.6.pdf
  6. http://eugen-lucan.blogspot.com/2008/05/soc-263-integrarea-minoritatilor-roma.html
  7. http://www.fondromania.org/library/Incluziunea%20Sociala%20a%20Romilor%20prin%20Evaluare%20si%20Consiliere%20Profesionala.pdf

 

 



Decizia:

Liviu Gajora

Ssdd: Mecanismele utilizate pentru incluziunea minoritatii roma ar trebui modificate 

Am acordat verdictul meu echipei negatoare pentru ca (a) negatorii au argumentat convingator (si au avut dovezi care sa demonstreze) ca masurile propuse de afirmatori au fost sau sunt pe cale de a fi implementate si pentru ca (b) afirmatorii nu au reusit sa clarifice in ce fel modificarile propuse de ei sunt diferite in mod esential de mecanismele existente (altfel decat prin cresterea eficientei, care nu presupune o schimbare propriu-zisa la nivel de lege sau structura a mecanismelor, ci doar o rata mai mare de succes). 

Observatie generala pentru echipa afirmatoare: fiti cat mai specifici posibil. Daca vreti sa castigati pe un plan de tip “imbunatatim ceva ce exista deja,” diferentele specifice dintre propunerea voastra si mecanismele existente trebuie sa fie foarte clare si pe cat posibil sa fie de natura structurala. Altfel spus, daca nu introduceti mecanisme noi si nici nu le modificati propriu-zis pe cele existente, ci doar sustineti necesitatea unui mai mare procent de succes al mecanismelor existente (succes insemnand rata de ocupare a functiilor de decizie de catre romi), este neclar ce schimbare propuneti. 

Observatie generala pentru echipa negatoare: nu faceti presupuneri pentru care nu aveti dovezi. Daca in 2006 situatia era proasta si acum suntem in 2010 nu e obligatoriu ca lucrurile sa se fi imbunatatit intre timp. Situatia etniei rome poate sa fi ramas aceeasi sau sa se fi inrautatit in pofida introducerii unor masuri noi. E posibil sa fi aparut alte cauze care sa fi inrautatit situatia minoritatii rome.  

Observatii generale pentru ambele echipe, care pot sa va fie de folos pe viitor (si care se identifica, de aceasta data, si cu observatiile individuale):

  1. Folositi corect limba romana. Doar pentru ca anumiti termeni sunt folositi la scara larga in mass-media nu inseamna ca trebuie sa ii preluati “de-a gata.” In limba romana termeni ca incluziune, sau participatie au cu totul alt inteles decat pare la prima vedere. Sensul primar al termenului incluziune este “particula de metal strain continuta in masa unui corp solid,” iar sensul primar al termenului participatie este “faptul de a participa la o activitate economica in vederea obtinerii unor castiguri.” Incercati sa folositi judicios fiecare termen, mai ales in cazul unei forme de dialog care se produce in scris.
  2. Fiti concisi si specifici. Incercati pe cat posibil sa evitati formulari care aduc a “limba de lemn,” altfel spus formulari care suna frumos dar nu spun nimic concret (cum ar fi adaugarea lui “efectiv,” in majoritatea cazurilor). Treceti direct la subiect si referiti-va la exemple si date concrete. Expresii ca “disponibilitatea minoritatii de a accede oportunitati,” “un numar crescut de minoritari romi angrenati in implementarea strategiilor asigura accesul si deci increderea celor vizati,” sau “o perpetua eficientizare a mecanismelor de incluziune prin maximizarea gradului de participatie a minoritatii rome in elaborarea si implementarea acestor mecanisme” sunt fraze vagi, ambigue si care pot fi reformulate mult mai concis si mai clar.
  3. Citati in cadrul discursului dovezile cu adevarat importante. Acest obicei va face discursul mai usor de urmarit, mai logic si mai persuasiv. In plus, arbitrul (sau, intr-un dialog real, publicul) nu va trebui sa caute prin documente adiacente intrebandu-se la care pagina se afla mentiunea exacta la care va referiti. In primul rand insa, utilitatea citarii unor cifre si date exacte in cadrul discursului este de a da substanta discursului si de a ajuta publicul sa va urmareasca mai bine.


A1 -> 23 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

Persephone (negatori)


Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.