Meci: 'Article X' vs 'Kilmarnock'

A1 (Jujan Cristian Andrei)

Acum mai putin de un an, un smplu mesaj pe Twitter reusea sa mobilizeze mii de tineri intr-o revolta care ducea la anularea alegerilor in Republica Moldova. Intr-un moment in care televiziunile locale nu spuneau nimic despre revolta tinerilor moldoveni din centrul Chisinaului, intreaga Europa era la curent cu miscarile de protest care au urmat dupa alegerile parlamentare din Moldova. Ca un efect de domino, alte zeci de mii de tineri moldoveni s-au alaturat ”disidentilor” care nu mai acceptau inca un guvern ”Voronin” si alte milioane de europeni au solidarizat cu acestia. Consecinta: alegerile au fost anulate, iar acum, la un an distanta, Republica Moldova se bucura de guvern pro-european. Acest scurt exemplu dovedeste eficacitate pe care, in anumit context, noile media pot spori puterea cetatenilor intr-o democratie.

Noile media pot fi definite ca mijloace de comunicare in masa (media) aparute in ultimii 20 de ani. Aici ne referim la urmatoarele mijloace de comunicare: site-uri world wilde web (www.youtube.com), mesagerie instantanee, bloguri, microbloguri (Twitter), retele de socializare (Facebook, hi5, MySpace), posta electronica (www.gmail.com, mail.yahoo.com), publicatii electronice (hotnews.ro, economist.com, foreignpolicy.com), forumuri si liste de discutii online (groups.yahoo.com). Prin putere intelegem capacitatea fizica si intelectuala de a actiona, de a realiza ceva, iar cetateni ii definim ca fiind locuitori unui stat care se bucura de drepturi civile si politice. Pornind de la aceste definitii prinicpale, vom demonstra ca noile media dau mai multa putere cetatenilor intr-o democratie.

In primul rand, puterea rezida din informatie. Un cetatean informat este un cetatean puternic, pentru ca stie care ii sunt drepturile, care ii sunt datoriile si ce trebuie sa astepte de la politic. Un cetatean informat stie cum sa atace deciziile fara a fi acuzat de calomnie sau vandalism. Noile media ajuta un cetatean sa fie informat mai facil decat oricare alt mijloc de informatie. Prin site-urile institutiilor de stat, orice cetatean are acces la proiecte de lege, bugete guvernamentale, legi fundamentale, prevederi fiscale etc. Intr-un interval de cateva secunde, oricine poate accesa Monitorul Oficial, site-ul Senatului sau al Mnisterului Finantelor. Dezbaterile parlamentare pot fi citite/vizionate la orice ora, fiind postate pe Internet. De asmenea, spre deosebire de mediile conventionale care redau o informatie prelucrata, modificata pentru o intelegere medie, in noile media cetateanul este propriul sau filtru. Pe Internet poti afla definitia termenilor precum: ordonanta de urgenta, motiune de cenzura, recesiune sau evaziune fiscala.

De asemenea, putere inseamna sa fii la locul potrivit in momentul potrivit. Noile media elimina obstacolele temporale si de spatialitate si dau drept de exprimare tuturor. Nu ma trebuie sa pierzi saptamani in sir pentru a avea acces la un anumit document. Nu trebuie sa urmaresti un intreg buletin de stiri pentru a afla daca au crescut taxele. Si, de asemenea, nu trebuie sa fii in fata Guvernului, pentru a critica actiunile sale.  Blogurile, forumurile, listele de discutii, mesageria instantanee ofera posibilitatea ca, din orice colt al tarii, sa ti exprimi opinia, acordul sau dezacordul fata de un anumit eveniment, concept sau personalitate. Pentru ca democratia nu inseamna doar participare prin vot, ci si deliberare. 

De aceea, puterea inseamana si libertate. Libertate de exprimare, libertatea de informare, libertatea de a-ti apara drepturile si, nu in ultimul rand, libertatea de a-ti alege propria sursa de informare. Noile media faciliteaza aceasta libertate si te protejeaza de eventualele represalii pe care le-ai putea primi de la persoanele care au o parere contrare si gasesc justificata sa contrazica prin violenta.  De asemenea, noilea media iti ofera accesul la surse de informare internationale care analizeaza contextul politic al tarii din care te afli mult mai obiectiv, fara riscul de a fi presat de interese politice. Spre exemplu, acum 20 de ani, in primele luni de democratie in Romania, cateva mii de ”studenti-golani” erau batuti in plin centrul Bucurestiului de minerii din Valea Jiului. Pe canalul publc de televziune (una din putinele surse de informare de la acea vreme) se spunea ca ”minerii au salvat tara de golanii care voiau sa dea lovitura de stat”. In acelasi timp, cativa reporteri francezi care analizau situatia obiectiv, prezentau, in presa franceza, un cu totul alt scenariu. ”Minerii care au salvat tara” erau considerati, de fapt, niste instrumente folosite de presedintele Ion Iliescu pentru a-si pastra puterea.  Orice roman care vedea, acum 20 de ani, reportajele de pe televeiziunea publica nationala, era indreptatit sa dea credit ”minerilor salvatori”. Daca acest lucru s-ar fi intamplat acum,  cu noile media, acestia puteau analiza situatia din ambele perspective, fara sa fie victimele dezinformarii.   

In concluzie, noile media dau mai multa putere cetatenilor intr-o democratie pentru ca ofera informatie mult mai complexa, primara si nefiltrata, fata de media conventionala. Acum cativa ani se spunea ca presa este cainele de paza al democratiei. Dar acest caine s-a dovedit de multe ori naiv, ”dus cu zaharelul” de interese politice meschine. Acum, putem spune ca noile media sunt cainele de paza al democratiei, pentru ca, daca presa conventionala e trustizata si, deci, usor de pervertit, noile media sunt formate din milioane de cetateni care sunt, totodata, surse si consumatori de informatie.

Surse:

www.academiadedezbateri.ro

www.dexonline.ro  

http://www.youtube.com/watch?v=Cbe3VSlAOTI

http://www.youtube.com/watch?v=28frNfd9VNU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=GCzK-8WjeXw&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=7_T8S4nav90

http://www.youtube.com/watch?v=Z78XDWcqLNM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=A2O5V6aCL5A&feature=related

http://www.guardian.co.uk/world/2009/apr/15/moldova-activist-hiding-protests

 


N1 (DENISA KOVACS)

Adesea, accesul la noile media, respectiv informatie, este vazut ca sinonim pentru democratie si putere. Ori,  democratia presupune o societate civila bine inchegata si institutii care o deservesc. Desi noile media pun la dispozitia cetatenilor informatia, aceasta nu implica si o actiune in acest sens.

 

Dincolo de rezultatele revoltei din Moldova, mai important in aceasta dezbatere este sa analizam ce a determinat miile de tineri sa iasa in strada. Consideram ca putini dintre acei tineri erau constienti de riscul pe care si-l asuma si de posibilitatea de a-si pierde viata.  In acest context, sustinem ca spiritul gregar si presiunea mediatica au fost motoarele care au  indreptat majoritatea tinerilor catre o participare fara o deliberare in prealabil. Chiar sursa pusa la dispozitie de afirmatori scoate in evidenta ca „daca reporterii plecau de la locul revolutiei, si masa protestatarilor se disipa”.[1]

 

 

Mai departe, vedem necesar sa dam o definitie contextualizata pentru „putere”, pentru a discerne ce fel de putere ofera noile media. Afirmatorii sustin ca puterea este capacitatea de a actiona, insa noi argumentam ca  mai important este modul in care se actioneaza. Cum nu toti cei care exercita puterea au intentii pozitive, noile media reprezinta un mediu propice pentru dezvoltarea unor strategii de manipulare. Pornind de la acestea, vom demonstra ca noile media ofera o pseudo-putere, care se intoarce impotriva celui care o foloseste.

 

Daca puterea rezida in informatie, trebuie vazut cati cetateni au acces la aceasta informatie, si detin, implicit, putere. Doar 33.4 % dintre romani au acces la internet, la nivel european, numai 52% din populatie utilizeaza internetul, iar proportia pentru mediul urban este mai mare decat cea din mediul rural. [2] Astfel, cea mai mare parte a populatiei foloseste sursele clasice de informare. De aici, rezulta ca demersul institutiilor de stat se adreseaza unei mici parti din populatie. Mai mult decat atat, unele informatii nu sunt gratuite. O parte din bani este redirectionata catre companiile care publica materialele online, care, la randul lor, castiga miliarde din revanzarea informatiilor. Asadar, sustinem ca interesul cetateanului este un paravan pentru o afacere profitabila.[3]

 

A spune ca putere inseamna sa fii la locul potrivit la momentul potrivit nu are niciun argument valid, intrucat sintagma exprima hazardul, iar puterea nu are la baza un concurs de imprejurari. In plus, distingem activistii de cei care semneaza petitii online sau se inscriu in grupuri ce sustin o cauza. In timp ce primii isi asuma responsabilitatea sustinerii unei cauze, pseudo-activistii nu sunt constienti de repercusiunile unui asemenea demers si nu sunt pregatiti sa raspunda pentru el.[4]

 

Contestam ca puterea inseamna si libertate, intrucat libertatea este conditia primordiala a exercitiului puterii, nu echivalentul ei. Contrar afirmatorilor, libertatea nu poate fi facilitata, ci ea exista sau nu, iar noile media  nu iti ofera protectie. Ba mai mult, companiile pot urmari discutiile postate, deci orice autoritate in stat  poate face acelasi lucru. Din moment ce fiecare utilizator, indiferent daca isi foloseste numele real sau nu, dispune de un IP, acesta poate fi imediat reperat.[5]

 

Evenimentele din Bucuresti, 1990 atesta ca noile media sunt inaccesibile publicului larg din cauza barierei lingvistice. In plus, cei care acceseaza site-uri internationale reprezinta doar o categorie restransa a populatiei ce dispune de un bagaj cultural si intelectual consistent. Existenta mai multor versiuni despre acelasi eveniment nu garanteaza ca informatia este transparenta si netrunchiata.  

 

In concluzie, negatorii subliniaza faptul ca noile media limiteaza de fapt cetateanul in exercitiul democratic, intrucat acestea nu se adreseaza majoritatii, ci doar celor care dispun de resursele aferente. Limba, educatia si mediul social sunt definitorii pentru cele enuntate mai sus.



[1] http://www.youtube.com/watch?v=A2O5V6aCL5A&feature=related

[2] http://www.internetworldstats.com/stats.htm

[3] http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=15557477

[4] http://www.economist.com/search/displaystory.cfm?story_id=15582279

[5] http://www.businessweek.com/technology/content/sep2008/tc2008095_320491_page_2.htm


A2 (Doris Manu)

      Dezbaterea de fata se refera la contributia pe care noile media le au in cresterea puterii cetatenilor intr-o democratie si NU in lipsa acesteia. Noi analizam modul in care un cetatean, care utilizeaza noile media, ca sursa de informare, este avantajat in procesul sau civic.

     Noi nu vrem sa contrazicem starea de fapt. Intr-adevar, noile media nu sunt inca la indemana populatiei in proportie de 100%, dar procentul de penetratie de 52% în Europa, 63.8% în Uniunea Europeana si peste 70% în America de Nord, cu o crestere de aproape 300% intre 2000-2009 ne arata ca nicidecum nu este vorba de o mica parte a populatiei care are accces la Internet. Iar in state in curs de democratizare, precum cele din Africa si Orientul Mijlociu, procentul de utilizatori ai noilor media, desi sub 50%, a inregistrat o cretere a utilizarii de 1000% in ultimii ani. În peste cativa ani, noile media nu vor mai fi asa noi. De asemenea, constatam, atat la nivel continental, cat si daca luam fiecare stat in parte, ca procentul populatiei cu acces la noile media si gradul de democratizare al continentului/statului sunt în stransa legatura. Cel mai bun exemplu il reprezinta Statele Unite ale Americii, care, in mandatul Obama, au dezvoltat un program de transparenta guvernamentala fara precedent in istorie, in care cetatenii pot avea acces non-stop la fiecare decizie pe care guvernantii o iau, fie ea cat se poate de insignifianta. Ne pot spune negatorii cum s-ar pute atinge acest nivel ideal de putere democratica, altfel decat cu ajutorul noilor media? Credem ca nu. Repetam, noile media nu ofera acesibilitate 100%, dar asta nu inseamna ca, pentru cei care au posibilitatea sa utilizeze noile media, nu reprezinta un atu. Nicio sursa de informare nu este 100% accesibila tuturor, dar asta nu inseamna ca sursele de informare nu sunt un avantaj pentru cetateni, intr-o demcoratie.  

       Noi am adus, ca sustinere a argumentelor noastre, cazuri concrete, nu cazuri ipotetice. În desfasurarea evenimentelor din Moldova, sprijinul adus de noile media a fost unul important, recunoscut si de presa internationala. Mobilizarea tinerilor moldoveni sa participe la proteste cat si raportarea de la locul evenimentelor  s-a facut cu ajutorul unor retele ca Twitter si Facebook, la fel s-a intamplat si in revoltele tinerilor riogs din Grecia, iar mobilizarea ucrainienilor in Revolutia Portocalie din 2004-2005 s-a facut prin mesaje pe telefonul mobil. Este absurd sa afirmam ca tinerii nu erau constienti de pericol stiind ca protestele au continuat si dupa ce unii dintre ei au fost raniti.  Cat despre evenimentele din mai 1990, respectiv mineriadele din Bucuresti, cu siguranta ca accesul la mai multe surse ar fi oferit o intelegere mai de ansamblu a situatiei de catre cetateni.

     In ceea ce priveste accesibilitatea informatiilor, majoritatea site-urilor pot fi accesate de oricine, oricand.( printre acestea se numara si paginile web ale institutiilor statului.) In plus, costul unui abonament la reteaua Internet cere resurse financiare minime si nu depaseste costul mijloacelor clasice de informare, dar are mult mai multe avantaje: informatie mai rapida si mai diversificata si lipsa manipularii. Este evident ca noile media sunt cele mai ieftine surse de informatie, cu milioanele de enciclopedii online si articolele stiintifice care se gasesc pe portaluri precum scolars.google.com sau wikipedia.org etc., gratuit (astfel de lucrari, editate si vandute in librarii, nu sunt gratuite)

   Faptul ca noi intelegem, prin putere, posibilitatea de a actiona la locul si momentul potrivit, nu este un hazard, ci o conditie a democratiei. Daca cetatenilor li se ofera drepturi, dar nu si posibilitatea de a le exercita pe deplin, nu putem vorbi despre democratie. Noile media ofera cetatenilor posibilitatea de a se exprima liber, de a critica, de a participa prin deliberare, de oriunde s-ar afla si la orice ora. Noile media nu ofera constrangeri de timp si de spatiu. De asemenea, noi ii vedem ca activisti pe aceia care initiaza o cauza sau o petitie on-line si subliniem ca este de dorit ca autoritatile sa urmareasca discutiile postate, acestea  de multe ori sunt critici care le sunt adresate. Vrem sa aratam  avantajul noilor media in acest context, care faciliteaza un protest al cetatenilor, civilizat si temperat, ajutandu-i sa economiseasca timp si energie, dar si sa evite o confruntare directa si nedorita de nimeni, cu fortele de ordine, in cazul unui protest in strada. Prin urmare, noile media inseamna mai multa libertate si protectie pentru cetateni intr-o democratie.

   In ceea ce priveste site-urile internationale, constatam ca marile motoare de cautare on-line si portaluri si-au dat seama la timp, din fericire, de dezavantajul pe care il constituie bariera ligvistica in accesarea resurselor si au creat instrumente de traducere ( ex. Google Translate, dictionare.com etc.).

    Am aratat  pana acum, inechivoc, faptul ca cetatenii care au acces la noile media au o putere mai mare intr-o democratie. Faptul ca nu toti au acces la noile media, nu inseamna ca acestea nu ofera un grad mai mare de democratizare, acolo unde sunt folosite.  Iar, cu cat accesul la Internet va creste, cu atat relatia dintre cetatean si autoritatiile statului vor fi mai transparenta.  

 

  1. http://neteffect.foreignpolicy.com/posts/2009/04/07/moldovas_twitter_revolution
  2. http://www.opendemocracy.net/article/email/the-alternatives-alternative
  3. http://www.internetworldstats.com/stats.htm
  4. http://hubpages.com/hub/Mobile-Phone-Statistics

 

 


N2 (Iarca Stefania Celestina)

                  Ideea principala pe care se bazeaza discursul afirmatorilor este ca accesul la informatie garanteaza neechivoc puterea si ca noile media reprezinta conditia sine qua non a unei democratii ideale. Negatorii sustin ca noile media nu reprezinta un fundament solid pentru o democratie. [1]

 

                 Daca noile media faciliteaza accesul la informatie, nu inseamna ca cetateanul detine puterea intr-o democratie, intrucat mai multa informatie in sine nu inseamna putere, ci informatia veridica si valida este un fundament pentru puterea cetateanului intr-o democratie. 

 

                Afirmatorii au invocat lipsa manipularii ca avantaj al noilor media. Daca nici media clasice nu garanteaza lipsa manipularii, desi acestea sunt monitorizate de organisme de control si sanctiune, cu atat mai putin putem vorbi de lipsa manipularii in cazul noilor media.[2] Un exemplu elocvent este site-ul Wikipedia.org, unde oricine poate scrie orice, fara ca cititorul sa aiba garantia ca informatiile sunt veridice.  Alt exemplu concludent este situatia derizorie in care a fost aruncata Romania in urma glumei conform careia Ministrul Apararii a trimis ajutoare in Tahiti, in loc de Haiti[3]. Cei care au preluat stirea au experimentat puterea atunci cand s-au folosit de informatie, insa aceasta s-a transformat intr-o slabiciune odata ce s-a produs o dezinformare. In concluzie, daca o informatie se gaseste pe internet, nu inseamna ca este veridica; informatia trebuie tratata cu circumspectie. Daca afirmatorii sustin ca intr-o democratie prevaleaza cantitatea, negatorii pledeaza pentru calitate.

 

             Cat despre reforma lui Obama, daca afirmatorii ar fi consultat sursa oferita de noi, ar fi vazut ca ne refeream exact la acest aspect cand denuntam taxa pe care cetatenii o platesc pentru accesul la rapoarte juridice. Astfel, conform noii reforme, plata unei taxe este cea care face cetateanul mai puternic.

 

            Privitor la revoltele mentionate de afirmatori, sustinem ca motorul nu au fost noile media, intrucat protestatarii si-ar fi sustinut cauza si cu si fara Twitter sau Facebook. Noile media au fost institutionalizate fara o baza legitima care sa le ateste puterea. Afirmatorii acorda mai multa importanta faptului ca revoltele au fost mediatizate pe Twitter decat cauzei care a declansat revolta ca atare. Sa nu uitam ca noile media reprezinta un fenomen recent, or revolte au existat dintotdeauna. 

 

           Consideram necesar sa explicam termenul „democratie”[4], intrucat afirmatorii atribuie acestui concept principii care nu ii apartin.  Democratia proclama principiul exercitarii puterii de catre popor, insa aceasta nu sta in informatie, cat in capacitatea cetateanului de a o prelucra. Libertatea de exprimare este inerenta unei democratii, iar noile media doar o transcriu in mediul virtual, in realitate, acest concept fiind deja inradacinat.

 

         Puterea cetateanului intr-o democratie nu se bazeaza pe numarul de surse de informare pe care le are la dispozitie, ci pe calitatea informatiei, calitate pe care noile media nu o asigura.

 

         Am aratat deja ca noile media ofera protectie asa-zisilor activisti numai prin prisma faptului ca acestia nu actioneaza concret in sustinerea unei cauze. [5] Invocarea economiei de timp si energie este unealta celor care sustin o cauza doar cu numele. Sustinem in continuare ca bariera lingvistica este un aspect important in a arata accesul limitat la noile media, intrucat instrumentele de traducere nu se pot substitui unei persoane cu vast bagaj cultural si simt critic.

 

        In concluzie, negatorii au argumentat ca puterea data de noile media este o iluzie. Gradul de democratizare al unei tari este dat de participarea progresiva a cetatenilor in demersul politic, care nu are la baza utilizarea noilor media. Astfel, am aratat ca nici cei fara acces la noile media, nici cei care le utilizeaza, nu dispun de o putere mai mare in procesul democratic. Puterea cetateanului tine de calitatea de cetatean insasi, si nu de elemente exterioare precum noile media.



[1] http://neteffect.foreignpolicy.com/posts/2009/04/24/why_promoting_democracy_via_the_internet_is_often_not_a_good_idea

[2] http://walt.foreignpolicy.com/posts/2010/02/10/politicians_the_press_and_foreign_policy_what_to_read

[3] http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Business/Media/147683/Postul-francez-Canal-prins-in-capcana-romaneasca-Haiti-Tahiti.html

[4] http://dex-online.ro/democratie/cauta/

[5] http://neteffect.foreignpolicy.com/posts/2009/05/19/the_brave_new_world_of_slacktivism



Decizia:

Victor Draghicescu

A fost un meci interesant în care echipele ar fi fost mai câstigate dacă ar fi definit mai bine ceea ce sustin/atacă. În acelasi timp am apreciat multitudinea de surse si, datorită dezbaterii care s-a purtat asupra lor, am citit o parte.

 

A1

Introducerea a fost foarte potrivită pentru contextualizarea problemei si pentru arătarea relevantei acesteia. În acelasi timp introducerea era si un exemplu pentru unul dintre argumentele prezentate ulterior.

Definitiile mi s-au părut echilibrate. Nu am înteles de ce ati simtit nevoia de a defini cetătean – nu e nici relevant si vă consumă spatiu.

Cele trei argumente pe care le-am identificat eu aveau acelasi fundament: informatia si se refereau la informatie ca sursă a protestului, informatie legală si informatie în stare pură. În aceste conditii cred că strategic ar fi fost să faceti două lucruri: 1) să arătati că informatia este sigură; 2) să arătati că oricare dintre cele 3 rezultate ale informării sustin independent motiunea. În rest, consider că exemple date au fost bine explicate.

În privinta stilului depăsirea limitei de cuvinte cu mult si exprimarea sunt probleme: "smplu", "prinicpale" , "au o parere contrare si gasesc justificata sa contrazica prin violenta".

 

N1

Raportarea la temă si la cazul afirmator a fost deficitară în cazul negator. Motiunea nu era: "Noile media sunt o formă de democratie" sau "Noile media sunt puterea cetătenilor într-o democratie". Dacă distorsionati motiunea si cele spuse de adversari comiteti eroarea omului de paie [1].

 

Combaterea exemplului cu Moldova mi s-a părut corectă până la partea în care făceati referire la dovada afirmatoare. Ca arbitru eu nu trebuie să vizualizez dovezile pâna în momentul în care sunt contestate. Cum voi ati cotestat una din sursele afirmatoare, am fost nevoit să o văd si să constat că ati citat în afara contextului ceea ce nu este onest din punct de vedere intelectual fată de mine si fată de adversari si constituie o eroare de argumentare [2] – citatul vostru se referea la un protest din fata Royal Bank of Scotland nu la protestele din Moldova asa cum se referea argumentul vostru si al afirmatorilor. Oricum, dincolo de aceste considerente de tehnică, citarea în afara contextului încalcă articolul 7.3 din Regulamentul de Dezbateri.

 

Rationamentul referitor la putere era incomplet. Voi definiti puterea ca pe capacitatea de a actiona pozitiv si argumentati că din cauza faptului că există oameni care actionează negativ puterea se întoarce împotriva celui care o foloseste – nu rezultă în nici un fel. Poate ar fi trebuit să dezvoltati aici.

 

Celălalt argument oferit de negatori pleacă de la ideea că noile media nu sunt accesibile tuturor oamenilor si că din accesul la ele companiile produc profit (se aduc argumente pertinente în acest sens) si se trage concluzia că acestea limitează puterea cetătenilor. Această concluzie nu decurge direct. Dacă s-ar fi adăugat că noile media sunt folosite de o elită pentru asuprirea majoritătii argumentul ar fi avut un sens (adică dacă s-ar fi demonstrat că pe lângă efectele pozitive pentru cei care le folosesc aduc si efecte negative pentru restul).

[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Straw_man

[2]  http://en.wikipedia.org/wiki/Fallacy_of_quoting_out_of_context

 

 

A2

A arătat că accesul la noile media este în crestere, dar ce a fost mai important a fost că a arătat că nu accesibilitatea 100% este criteriul după care trebuie evaluate. Din această cauză atacul negator este respins eficient.

Referitor la proteste ca rezultat al folosirii noilor media, afirmatorul 2 a demonstrat o legătură clară între acestea si protestele recente din Moldova, Grecia si Ucraina.

Prin urmare a arătat că, acolo unde există, noile media oferă mai multă putere cetătenilor.

 

N2

A invocat un argument valid dar tardiv referitor la validitatea informatiei. Ideea apăruse din primul discurs afirmator si nu a fost atacată în primul discurs negator. Voi puncta calitatea argumentului.

Dovada referitoare la reforma lui Obama este citată în afara contextului. Din tot articolul citat de voi exista un singur paragraf care vorbea de taxe pentru acces la informatie. A trebuit să trec printr-un întreg document despre acces gratuit la informatie ca să ajung la acel paragraf.

Pe singurul argument care a fost discutat până la capăt de ambele părti, negatorul 2 vorbeste de "cauza" care a declansat protestele dar nu face referire la ea.

Concluzia că cetătenii cu acces la noile media au acelasi grad de putere cu cei fără acces era o teză interesantă, dar insuficient demonstrată. Această idee ar fi putut apărea încă din primul discurs si ar fi putut fi extinsă în al doilea deoarece era o idee bună.

 

În final cred că problema accesului la noile media a fost câstigată de afirmatori, dar nu are foarte mare relevantă pentru această motiune. Cealaltă discutie majoră a fost legată de posibilitatea protestelor. Afirmatorii au reusit să arate legătura dintre noile media si proteste. Rationamentul negator nu este valid din punctul de vedere al cauzalitătii. Doar penrtru că un fenomen se întâmpla si înainte de o anumită inventie nu înseamnă că în prezent el nu poate fi cauzat si de inventia respectivă. De exemplu, focul a existat înainte de chibrite, dar asta nu înseamnă că în prezent focul nu poate fi provocat de chibrituri.

 

În concluzie consider că afirmatorii câstigă.

A1 23 pentru depăsirea limitei de cuvinte si problemele de stil

N1 19 pentru citarea în afara contextului si neraportarea la motiune

A2 24 pentru depăsirea limitei de cuvinte

N2 20 pentru citarea în afara contextului si argumente tardive (dar corecte)

A1 -> 23 puncte
N1 -> 19 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 20 puncte
Castiga echipa:

Kilmarnock (afirmatori)


Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.