Meci: 'Leviathan' vs 'Quo Vadis'

A1 (Madalina Puiu)

Descoperirile tehnologice fără precedent din ultimele decenii  au avut un impact semnificativ asupra relaţiilor interumane în cadrul social şi asupra raportului dintre cetăţeni şi sistemul politic. Mijloacele de comunicaţie din ce în ce mai diversificate ale societăţii informaţionale duc la facilitarea dialogului şi la crearea unei arene transparente de discuţii în societatea civilă. Considerăm că este necesară definirea următoarelor concepte-cheie.

Prin noile media se înţelege în general apariţia reţelei de Internet, dar acestea includ şi alte cuceriri ale tehnologiei, precum teleconferinţele, televiziunea interactivă, mesageria vocală. Însumate, acestea generează o lume a transmiterii aproape instantanee a comunicării. Se poate astfel susţine că sistemul mediatic modern a modificat în chip radical formele de manifestare ale politicului. Puterea politică a cetăţenilor este în directă legătură cu gradul lor de informare. Un cetăţean lipsit de informaţii va fi expus manipulărilor, dependent de prejudecăţi şi de opiniile celor din jur. [1]  

În ceea ce priveşte democraţia de tip modern, o vom înţelege din perspectiva „delegării exerciţiului puterii, pentru un timp limitat, unor organe alese, fapt însoţit de fragmentarea difuză a centrelor de putere şi de participarea activă a a cetăţenilor la viaţa politică” [2]. 

Ideea centrală a cazului afirmator este aceea că noile media modifică  relaţiile socio-politice din interiorul democraţiilor, în sensul unei implicări active în spaţiul public a cetăţenilor ce comunică în mediul digital.    

În primul rând, noile media ajută la crearea unei culturi politice prin diseminarea perpetuă a informaţiilor către cetăţenii din toate straturile sociale. Accesul facil şi rapid la informaţii şi ştiri venite din toate colţurile lumii constituie unul motivele pentru care site-ul Google este vizitat zilnic de un trilion de ori.[3]Având o imagine cât mai exactă asupra realităţii sociale şi a instituţiilor publice pe baza datelor obţinute mai ales din surse media, cetăţeanul va putea examina cu discernământ critic şi în cunoştinţă de cauză activitatea actorilor politici. Un studiu [4] de trei ani al  MacArthur Foundation a generat concluzii conform cărora timpul petrecut online  “este esenţial pentru tineri pentru a deprinde abilitatile  sociale şi tehnice necesare pentru a deveni cetăţeni competenţi în era digitală”. În societatea noii media, un cetăţean informat este un cetăţean puternic. În cele din urmă, cantitatea de informaţii receptate se răsfrânge înapoi în spaţiul public, trecută prin prisma bagajului cultural politic al fiecăruia, format în urma interacţiunii cu sursele media.       

În al doilea rând,  prin intermediul noilor media şi a Internetului în mod special, democraţia poate deveni "mai participativă", opinia publică având un cuvânt greu de trecut cu vederea. Puterea cetăţenilor derivă din posibilitatea de a acorda feedback în timp real la diferite evenimente de natură politică. Internetul este instrumentul prin care cetăţenii pot influenta mai mult procesul de luare a deciziei, nu sunt reduşi doar la rolul de alegere a reprezentanţilor politici. Spre exemplu, în mod tradiţional întâlnirile publice ale candidaţilor cu cetăţenii se opresc după momentul alegerii şi nu mai există comunicare după aceea. O dată cu apariţia noilor media cetăţenilor li se oferă posibilitatea de a “interoga” actorii politici în legătură cu acţiuni concrete, depăşind câmpul ideologiei, putând aplauda sau sancţiona aceşti actori în mod punctual şi în timp real, de-a lungul mandatelor.

In concluzie, noile media oferă instrumentele necesare unei implicări mai active în viaţa politică a unor cetăţeni care în timp ajung să formeze o opinie puternica, ce poate influenţa decidenţii politici.

 

 (1)BĂRGĂOANU,Alina;DOBRESCU,Paul ( 2003 ) - Mass Media şi societatea, Ed. Comunicare.ro , Bucureşti, p. 70.

 (2)DRAGO, Marco  ( coord) ( 2004 ) - Enciclopedie de filosofie şi ştiinţe umane ( 2004) , trad. de Luminiţa, COSMA; Mihaela, POP; Anca, DUMITRU; Ed. ALL EDUCATIONAL, Bucureşti, p. 218.

 (3)www.wiki.answers.com/Q/How_many_people_go_on_google_in_one_day; recuperat la data de 9.03.2010.

 (4) 4.03.2010 „The net generation, unplugged”, The Economist,  recuperat la data de 9.03.2010 de pe www.economist.com/search/displaystory.cfm?story_id=15582279


N1 (Catalin-Ioan Graure)

 

Argumentarea negatorilor are la baza realitatea ca noile media, desi reprezinta o importanta sursa de informare, nu dau mai multa putere cetatenilor intr-o societate democratica datorita fenomenului de manipulare in masa a caror victime sunt chiar consumatorii acestor forme moderne de comunicare.  

Noile media confera un aparent confort psihic consumatorilor in masa, cetatenilor considerati in mod eronat „mai puternici intr-o democratie” datorita consumului masiv de informatii. Cu toate acestea, negatorii doresc sa atraga atentia asupra faptului ca nu este vorba decat despre o aparenta putere, cand de fapt asaltul mediatic si tehnologic nu are ca scop decat supunerea omului. Mult laudatul „spirit critic” de catre cazul afirmator nu are nicio sansa sa se dezvolte in contextul in care omul devine un dependent al informatiilor, acestea prelucrate cu mare grija in prealabil astfel incat sa transmita exact mesajul dorit de cei ce controleaza sursele de informare in masa. Un exemplu cat se poate de concludent este campania mediatica condusa de institutiile publice ale Statelor Unite in timpul mandatelor fostului presedinte american, George W. Bush. Astfel, cel putin 20 de agentii federale au diseminat informatii eronate in contextul implicarii americane in razboiul din Irak ce au mers pana la „fabricarea” propriu-zisa a stirilor si oferirea de pachete de informatii „sugerate”, scrise cu atentie de experti in relatii publice ce lucrau pentru Guvern.[1]

In plus, prin consumul excesiv de informatii si dependenta de noila media si tehnologii, nu numai ca simturile ne sunt limitate, infirme, dar am ajuns sa percepem lumea numai prin prisma iluziilor care ne sunt transmise. Cazul negator sustine constientizarea manipularii spiritelor cosmetizata in „puterea informationala”. Pe cale de consecinta omul este desprins de cadrul natural, nu mai are incredere in propriile simturi si asculta un monitor din ce in ce mai plat si mai subtire. Moile media, in special internetul, prezinta informatii ce contin mesaje subliminale ce sunt folosite cel mai adesea pentru a crea o stare de confuzie in mintea consumatorilor neavizati.[2]

In al treilea rand, echipa negatoare atrage atentia asupra pericolelor inerente iluziei de gratuitate a informatiei ce rezerva ea insesi alte surprinse. Trebuie spus ca orice persoana trece prin filtrul exigent al intereselor personale, si mai ales al instinctului sau de conservare, informatiile pe care le ofera in mod gratuit, referindu-ne aici desigur la cei ce detin puterea in mass-media.

 

In ceea ce priveste des invocata participare a cetatenilor la procesul politic decizional si pretinsul impuls pe care acestia il pot da vietii politice prin intermediul noilor media, nu se poate vorbi despre un real impact asupra evenimentelor politice pe care l-ar avea consumatorii noilor media. Implicarea acestora, in special a celor tineri, este superficiala, si in general nu depaseste nivelul unor simple discutii pe forumuri sau retele de tip social precum Facebook sau Hi5. In acest sens, un studiu publicat de Pew Research Center a aratat ca utilizatorii de internet cu varsta intre 18-24 ani sunt cea mai putin probabila categorie de varsta care ar contacta un ales.[3]

Ca o conluzie la cele prezentate, cazul negator evidentiaza pericolul reprezentat de noile media tocmai datorita lipsei de competena a cetateanului de rand de a repera formele inerente de manipulare pe care acestea le transmit. In plus, falsa reprezentare a unei pretinse forte democratice datorate volumului mare de informatii nefolositoare sau mincinoase cu care suntem bombardati nu pot conferi cetatenilor mai multa putere intr-o democratie.

 



[1] 13.03.2005, Under Bush, a New Age of Prepackaged TV News, The New York Times, recuperat la data de 12.03.2010. Materialul poate fi accesat la adresa: http://www.nytimes.com/2005/03/13/politics/13covert.html?_r=1

[2] Subliminal Messages, Hazel McCallion Senior Public School Mississauga, Ontario, recuperat la data de 12.03.2010. Materialul poate fi accesat la adresa: http://www.snn-rdr.ca/old/apr97/april/romtinhm.htm

[3] 4.03.2010, The net generation, unplugged, The Economist,  recuperat la data de 12.03.2010. Materialul poate fi accesat la adresa : www.economist.com/search/displaystory.cfm?story_id=15582279

 

 


A2 (Marin Anca)

 

Ideea centrală negatoare se întemeiază pe manipularea în masă prin intermediul informaţiilor venite din noilor media. Echipa afirmatoare susţine în continuare că fără un aport de informaţii, un cetăţean nu poate avea nici un fel de opinie despre ceva ce în fond nu poate ajunge să cunoască pe cont propriu. Stabilitatea unei democraţii este dată de puterea cetăţenilor de a menţine un dialogul continuu în cadrul unei culturi politice pe care noile media o facilitează prin oferirea de informaţii multiple.

În ziua de astăzi, mulţi suntem dependenţi de informaţii, dar această dependenţă nu trebuie privită în sens negativ. Din contră, cu cât dorim să aflăm mai multe, cu atât demonstrăm interesul pentru societatea în care trăim. Este adevărat că există şi surse manipulante, dar dacă citim, ascultăm, privim în continuare vor creşte şansele să aflăm şi „cealaltă jumătate a poveştii”. Actorii politici vor încerca să ofere informaţii care să îi avantajeze (propaganda nu este strict apanajul sistemelor autoritare), însă într-o democraţie toţi avem dreptul la libera exprimare, aşadar va exista întotdeauna o multitudine de opinii.

Faptul că Guvernul George Bush a încercat să prezinte informaţii care să manipuleze opinia publică pentru a sprijini războiul din Iraq, nu înseamnă că cetăţenii americani au mers pe principiul „crede şi nu cerceta”. S-au iscat numeroase dezbateri pe această temă, cultivându-se astfel capacitatea selectivă a cetăţenilor. Iată efectul: în 2005, 52% dintre americani erau contra războiului[1].A crede că pe măsură ce eşti mai informat eşti şi mai manipulat, deci ai mai puţină putere, nu este departe de o teorie mondială conspirativă.

Afirmatorii împărtăşesc opinia negatorilor conform căreia perecepem lumea printr-un ecran şi avem o cunoaştere mediată. Cu toate acestea, trebuie să subliniem firescul, necesitatea acestei stări. Cuceririle intelectuale stratificate de-a lungul generaţiilor şi informaţiile venite de pretutindeni nu pot fi parcurse  într-o viaţă de om prin recurgerea la sursa primară. Spre exemplu, suntem deprinşi de mici cu ideea că sistemul solar este heliocentric şi nu ne propunem să o demonstrăm din nou. În acelaşi fel, este imposibil a intra personal în contact cu preşedintele unui stat îndepărtat pentru a-i cere opinia. În acest moment intervine media, care, datorită plurităţii unghiurilor de vedere, oferă nu doar un singur ecran, ci o întreagă panoplie. 

Negatorii sunt de părere că nu se poate vorbi de un real impact al cetăţenilor datorat noilor media. Totuşi, atragem atenţia că s-au realizat impresionante demersuri în această direcţie. Pentru a oferi un exemplu, pagina web www.petitiononline.com,  conţine mai  mult de 85 de milioane de semnături ale cetăţenilor din toată lumea, existând pagini dedicate petiţiilor legate de politica internaţională sau regională. Totodată, prin Tratatul de la Lisabona se înfiinţează Iniţiativa Cetăţenilor Europeni, conform căreia un milion de cetăţeni din statele membre pot înainta Comisiei Europene cereri privind elaborarea unui proiect de lege.[2]Pentru strângerea de semnături se ia “în considerare utilizarea unor instrumente online certificate și securizate.”[3] În plus, mai multe instituţii europene, precum Curtea Europeană a Drepturilor Omului, au creat formulare online pentru plângerile din partea cetăţenilor  statelor membre.[4]      

 În concluzie, afirmatorii susţin că noile media creează un spaţiu public esenţial pentru exercitarea spiritului democratic, datorită dezbaterilor, şi astfel nu degenerează într-o sursă de manipulare. Mai mult decât atât, ele garantează implicarea mai puternică a cetăţenilor în sfera politică datorită mecanismelor online de iniţiativă.

[1]  Dana Milbank,08.06.2005, Poll Finds Dimmer View of Iraq War, Washington Post, recuperat la 14.03.2010, de pe http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/06/07/AR2005060700296.html

[2] Andreu Ferrán, 20.01.2010, El Pais, A million citizens can change the Union, recuperat la 14.03.2010, de pe www.presseurop.eu/en/content/article/172971-million-citizens-can-change-union;

[3] Comisia Comunităţilor Europene, Cartea Verde a Cetăţenilor Europeni, p.10. recuperat la 14.03.2010, de pe  http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/citizens_initiative/docs/com_2009_622_ro.pdf

[4] www.coe.ro/adress_ro.html; recuperat la 14.03.2010.

 

 


N2 (Eugen Tudose)

 

Echipa negatoare sustine in continuare ideea manipularii masive a cetatenilor prin intermediul noilor media. Afirmatorii sustin o ipoteza ce are in vedere elementul cantitativ al informatiilor, dar dar uita in mod inexplicabil cel calitativ. Acestea sunt viciate masiv asa cu negatorii au aratat in prima interventie.

Echipa negatoare confirma existenta unei dependente de informatie, ba mai mult, nu ne putem ascunde de datul genetic al nostru ca ‚animale sociale’. Argumentul poate fi privit in favoarea ideii centrale negatoare in sensul ca aceasta informatie de care societatea este ‚insetata’ survine distorsionat, iar cand este propagata prin noile media, aceasta falsa aparenta apare ca fiind veridica, in sensul ca nimeni nu o mai contesta. Se pare ca echipa afirmatoare se sprijina pe o societate utopica ce nu va fi cunoscuta poate, niciodata. „Sursele manipulante” a caror existenta e confirmata de chiar afirmatori, prin puterea decizionala si capacitatea nemediata de a controla aceste media, impun un filtru incognoscibil la nivelul omului de rand, sau al adolescentilor.

Cazul negator nu a negat in niciun caz realitatea si necesitatea obtinerii de informatii folosind tehnicile moderne si noile media. Faptul ca soarele se afla in centrul sistemului solar este dincolo de orice dubiu si a fost demonstrat stiintific. Astfel, o asemenea discutie nu ar putea capata relevanta ca forma denaturata a imaginii ce este transmisa prin noile media cetatenilor.

 

Negatorii sunt de acord cu faptul ca noile media pot conduce la o anumita constientizare a unor probleme regionale sau mondiale, tocmai datorita vitezei cu care informatiile circula si pot fi receptionate. Cu toate acestea, in ciuda invocarii de catre afirmatori a semnaturilor stranse pe siteul www.petition.com, negatorii pun in vedere seriozitatea si finalitatea acestor petitii. Astfel, pe siteul respectiv putem gasi petitii precum : ‘Armann-Riddhiva impreuna pentru totdeauna’[1], ‘Nu pentru DRM Ubisoft’[2], ‘Un mesaj pentru Aurelian Cosmin Olaroiu : PLEACA ! LASA-NE !’[3], ‘Lasati-le pe femei sa mearga topless daca vor’[4]. Putem vedea pertinenta acestor petitii, multe altele avand subiecte asemanatoare si strangand sute de mii de semanturi. Datorita acestui continut ridicol un asemenea site chiar daca ar cuprinde si puncte de vedere pertinente ar fi putin probabil sa poata schimba ceva.

Conducatorii nu iau in calcul asemenea forme de manifestare a cetatenilor si folosesc noile media pentru a masca realitatea si a altera situatia de fapt.

 

In ceea ce priveste exemplele aduse de catre afirmatori referitoare la aportul Tratatului de la Lisabona si modul de sesizare a CEDO, anumite precizari trebuie facute. Initiativa populare este o noutate ce incearca cresterea transparentei si a legitimitatii populare a institutiilor Uniunii europene. Strangerea de semnaturi se face in mod normal prin mijloace materiale iar posibilitatea folosirii instrumentelor online nu este decat o modalitate alternativa care nu prezinta in sine nicun factor de putere suplimentar. Astfel nu se poate sustine ca aceasta modalitate informatica ar conferi cetatenilor mai multa putere intr-o democratie. In ceea ce priveste posibilitatea de a sesiza CEDO prin formular online este important sa vedem ca prin acest fapt nu se ofera niciun drept substantial suplimentar, nu se acorda cetatenilor nicio prerogativa suplimentara, numai modalitatea de sesizare fiind imbunatatita din considerente economice si practice. Astfel, nu se sporeste cu nimic puterea cetatenilor ci se trece numai la informatizarea anumitor proceduri, ce pot in continuare fi realizate semnand cu pixul o foaie sau expediind o scrisoare.

 

In concluzie cazul negator evidentiaza pericolul noilor media de a furniza informatii false si interesele celor ce detin marile interese economice mondiale de a distorsiona in anumite momente situatia reala. Mai mult, negatorii constata lipsa de consistenta a celor invocate de catre afirmatori care pierd din vedere spatiul motiunii sau invoca anumite aspecte ce nu tin de o sporire a puterii cetatenilor ci doar de aducerea anumitor proceduri administrative in pas cu dezvoltarea tehnologica actuala.

 

 



[1] Armann-Riddhiva together always, recuperat la data de 17.03.2010. Materialul poate fi accesat la adresa: http://www.petitiononline.com/1987oct/petition.html.

[2] No to Ubisoft DRM, recuperate la data de 17.03.2010. Materialul poate fi accesat la adresa: http://www.petitiononline.com/ew15dl94/petition.html.

[3] A message for Aurelian Cosmin OLAROIU: GO AWAY! LEAVE US!!, recuperat la data de 17.03.2010. Materialul poate fi accesat la adresa: http://www.petitiononline.com/ultras/petition.html.

[4] Allow women to walk around topless if they want to, recuperat la data de 17.03.2010. Materialul poate fi accesat la adresa: http://www.petitiononline.com/2252729/petition.html

 



Decizia:

Radu Stoita

Cazul Afirmator, asa cum e prezentat in primul discurs, prezinta cateva idei:

Diseminarea perpetua a informatiilor duce la o noua cultura politica; cu informatii mai complete la indemana cetateanul isi va putea evalua mai bine reprezentantii politici; prin intermediul internetului putem avea un grad de participare mai mare la procesele democratice; puterea de a oferi feedback in timp real sporeste puterea cetatenilor.

La toate aceste idei,  Negatorul 1 ofera o idee care sa submineze tot lantul logic al Afirmatorilor: Noile media, desi informeaza mai bine, manipuleaza si ele => deci nu.

Negatorul 1 ofera, la randul sau, o serie de idei ca raspuns la argumentele afirmatoare: Suntem manipulati de un monitor tot mai plat si mai subtire; puterea oferita de informatii e de fapt o aparenta putere; feedback-ul in timp real reprezinta de fapt discutii superficiale pe Facebook, forumuri, HI5; abundenta de informatii va determina o dependenta de informatie din partea cetateanului, nu dezvoltarea unui spirit critic; informatiile primite sunt manipulate, cu exemplul administratiei Bush in cazul razboiului din Iraq; prin consumul excesiv de informatie ne limitam, de fapt, simturile.

Totul culminand cu ideile conform carora noile media reprezinta o serie de pericole, datorita caracterului manipulant, iar cetateanul nu stie sa recunoasca manipularea, si mai multa informatie nu inseamna mai multa putere.

Afirmatorul 2 face o treaba excelenta explicand cum stabilitatea unei democratii e data de puterea cetatenilor de a mentine dialogului. A2 mai explica cum tocmai, mai multa informare prin internet scade pericolul manipularii, datorita multitudinii de opinii necenzurate.

Mai departe, explica foarte bine cum se traduce puterea internetului ca mijloc de comunicare in puterea cetateanului de a da feedback in timp real: exemplul Comisiei Europene care accepta inclusiv petitii semnate online; si mai demonteaza exemplul informatiilor manipulante ale administratiei Bush, adus de N1.

Negatorul 2, din pacate, face o multitudine de afirmatii fara acoperire in dovezi, dar si fara foarte multe premise in spatele lor. De exemplu, spune ca “Sursele de manipulare impun un filtru incognoscibil omului de rand, sau adolescentilor”. Neavand cum sa fie un argument, in lipsa legaturilor logice sau a dovezilor, aceasta afirmatie mai face si o diferentiere cel putin ciudata intre “omul de rand” si “adolescenti”, fara a explica diferenta.

N2 mai pune sub semnul intrebarii seriozitatea  site-urilor gen petitiononline.com, aratand ca acolo se gasesc tot felul de cereri care de care mai stranii, si mai explica de ce un formular online nu reprezinta o putere reala, in plus, in mana cetateanului, pentru ca ar putea face acelasi lucru cu un pix si-o foaie.

Cam asa arata sumarul meciului. Referitor la calitatea argumentelor, ambele echipe au avut probleme in acest sens.

Echipa Afirmatoare a venit cu urmatoarea mare idee: pentru ca informatiile exista, utilizatorii de internet le vor cauta pe acelea referitoare la actul de administratie, si un numar semnificativ dintre ei le vor folosi si intr-un fel in care sa-si imbunatateasca calitatea actului politic.

Insa dintre toate aceste premise nu a demonstrat ca utilizatorii le vor cauta pe acelea care conteaza pt evaluarea vietii politice, nu a demonstrat ca un numar semnificativ dintre ei vor face asta. A demonstrat, mai ales A2, cum le vor folosi, insa premisele anterioare raman nedemonstrate.

Frumusetea dezbaterii, insa, e ca nu conteaza ce crede arbitrul, ci conteaza ceea ce spune cealalta echipa. Echipa Negatoare nu a sesizat aceasta slabiciune a cazului Afirmator, ci a venit cu o serie de afirmatii nedemonstrate. De exemplu, luand cazul informatiilor manipulatoare pentru razboiul din Iraq, s-a dorit generalizarea de la acest exemplu. Sa presupunem, adica, doar pentru ca avem dovada ca s-a intamplat intr-un caz, ca se intampla intr-un numar suficient de cazuri ca sa spunem, fara echivoc, ca informatiile de pe net sunt manipulatoare. Insa nu este cazul, neavand decat o singura dovada. Adica, pe acelasi fir logic, daca un cetatean de profesie tehnician dentar isi parcheaza masina intr-un loc nepermis, si avem o dovada in acest sens, putem sa extrapolam si sa spunem ca toti tehnicienii dentari isi parcheaza masinile in locuri nepermise?

Cand vorbeste manipulare, de exemplu, echipa Negatoare vorbeste si de presupuse informatii subliminale care sunt transmise pe internet, aducand o dovada care, insa, vorbeste doar de posibilitatea tehnica de a monta asemenea imagini. Niciunde nu se demonstreaza ca ele sunt folosite, si unde sunt folosite, si cati utilizatori de internet sunt expusi.

Concluzionand, meciul este castigat de echipa Afirmatoare, Negatorii nereusind sa demonstreze ca noile media nu confera mai multa putere cetatenilor.

Punctaje:  A1:  24, N1: 20, A2: 25, N2: 21

A1 -> 24 puncte
N1 -> 20 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 21 puncte
Castiga echipa:

Quo Vadis (afirmatori)


Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.