Meci: 'Punct' vs 'Freya'

A1 (Ganea Daniela-Mariana)

Noi suntem generatia internetului. Ne-am format în a doua jumătate a secolului XX si  am învătat să ne raportăm la problemele reale ale politicului prin intermediul noilor media[1], iar aceste noi media sunt forme de comunicare recente (din a doua parte a secolului XX) si, mai exact: site-uri web care permit comentarii sau identificarea ca utilizator si bloguri.

În legatură cu noile media noi sustinem că dau mai multă putere ctătenilor într-o democratie si considerăm necesară o restrangere a motiunii: noile media dau mai multă putere cetătenilor cu vârsta medie de 35 de ani într-o democratie precum Statele Unite ale Americii. Explicăm restrângerea prin faptul că statisticile arată că utilizatorii au o vâstă medie de 35 de ani[2] si ne referim la S.U.A pentru că este prima democratie modernă din punct de vedere istoric (Constitutia din 1787) si este un stat reprezentativ privind numărul de utilizatori de internet (~227 milioane si un procent de 74,1% din totalul populatiei la sfârsitul anului 2009[3].

Începem prin a aduce argumentul numit implicarea prin informare. Suntem de părere că democratia în Statele Unite presupune participarea politică a oamenilor, mai ales în ultimii ani prin intermediul noilor forme media. Este demonstrat statisitic, asa cum am arătat mai sus, că un număr tot mai mare de cetăteni utilizează internetul. Implicarea înseamnă în primul rând informare pentru că numai o persoană care este cu adevărat informată despre un caz sau altul este capabilă să-si formeze o părere critică asupra acestuia.  Asadar, internetul contine mult mai multe informatii decât vechile media (televiziune, radio, presa scrisă). Există sute de mii de site-uri cu o multitudine de teme, iar internetul este de preferat pentru că este un mod mai rapid de transmitere a informatiilor (un e-mail poate fi trimis în mai putin de un minut). Mai mult, vechile media  încep să îsi realizeze si site-uri pentru că au observat că este mai eficientă comunicarea cu consumatorul de media. Un exemplu elocvent îl reprezintă revista Foreign Policy care are propriul site ce este mai usor de accesat decât editia publicată iar site-ul oferă  vizitatorilor posibilitatea să posteze comentarii la adresa articolelor.

Un al doilea argument îl reprezintă libertatea de exprimare prin noile media. Orice informatie poate fi transmisă prin intermediul tastaturii pentru că într-o democratie internetul nu este cenzurat si oricine îsi poate formula initiativa, pe când nu toti îsi pot exprima ideile la televiziune, radio sau presa scrisă. Asadar oamenii sunt liberi să îsi exprime optiunile politice, criticile la adresa autoritătilor, propuneri de programe, s.a. fără riscul de a fi oprit. Forumurile, blogurile si Twitter-ul sunt în topul site-urilor care permit exprimarea opiniilor pe diferite teme. Un studiu al asociatiei Pew Internet&Asociation Life Project,  realizat în din februarie 2005 , a dovedit că 8% din utilizatorii de internet din SUA detin un blog, iar vizitatorii blogurilor sunt în jur de 39 de milioane de oameni[4]. Plecând de la premisa că blogurile sunt pagini web în care oamenii îsi exprimă opiniile, din acest studiu rezultă că tot mai multe persoane apelează la acest mijloc, sunt interesate de actualitatea politică si au sansa de a influenta actorii politici.

Si nu în ultimul rând, propunem argumentul interactiunii online cu institutiile politice. Prin intermediul internetului cetătenii comunică mai facil cu institutiile. Începând cu ultimele decenii, fiecare institutie îsi face propriul site în care sunt postate informatii cu privire la activitatea institutiei respective, iar cetătenii au posibilitatea de a îsi exprima multumirile/nemultumirile (într-un număr mai mare decât în trecut pentru că un functionar poate rezolva mai multe probleme explicate succint în e-mailuri decât ar avea timp real să îi primească pe toti în t). Mai mult, cetătenii au posibilitatea de initiativă legislativă prin semnarea unor petitii online[5], mai usor de colectat decât în timpul real.

Cetăteanul  american contemporan este informat,  poate interactiona zilnic cu mediul politic si, poate cel  mai important, îsi poate dezvolta aparatul critic prin libera exprimare a opiniilor sale.  Acestea sunt o parte importantă din elemente constitutive ale puterii sale si sunt toate rezultatul expansiunii noilor media. Desi mai apelăm si la vechile media, suntem într-adevăr o generatie a internetului care foloseste retele noii media pentru diversitatea informatiilor, implicarea în discutii/dezbateri si folosirea initiativei.



[1] Sursă: The open society, The Economist, 25 februarie 2010 http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=15557477

[4] Blog statistics and demographics, Caston analytics blogging www.caslon.com.au/weblogprofile1.htm

[5] Exemplu de site pentru petitii: http://www.petitiononline.com/


N1 (Talpos Andreea)

 

Inainte de orice argument, trebuie sa stabilim clar ce inseamna conceptul de “putere” cu care vom lucra in acest discurs. Desigur, la nivel formal, juridic, cetatenii unei democratii detin in mod egal puterea de guvernare – caci la ea ne vom referi –  gratie sistemului de reprezentare prin vot. In realitate, insa, puterea politica are numeroase fete sau moduri de manifestare. Robert Dahl defineste puterea din perspectiva comportamentala ca fiind exercitata de A asupra lui B in conditiile in care „A il poate face pe B sa faca ceva ce altfel B nu ar face”. Aceasta fata a puterii este completata de Peter Bachrach şi Morton Baratz  printr-o a doua fata. Cei doi considera ca au putere si cei care creeaza valori sociale si practici institutionale care ii impiedica pe altii sa aduca in dezbaterea publica sau pe agenda publica anumite probleme. O a treia fata a puterii detaliata de Steven Lukes  aduce in discutie chiar puterea lui A de a-i crea preferinte lui B, care sa vina in contradictie cu interesele obiective, reale, acestuia din urma. Privind argumentele aduse de afirmatori, remarcam focalizarea cantitativa, principalul atu in viziunea acestora fiind tocmai aportul exploziv de informatie pe care il aduc noile media(paradoxal totusi, avand in vedere ca prin restrangerea motiunii grupul de impact al noilor media este redu la cateva procente din populatia globala. Primim insa provocarea ca un joc intr-un spatiu ideatic). Acceptand aceasta ipoteza si aplicand-o pe tipologia celor trei fete ale puterii, putem asocia largirii spectrului de manifestare a puterii si o crestere cantitativa a influentarii. Argumentul principal pe care il aducem in contrapondere este insa cel de necesitate a unei imbunatatiri calitative a puterii exercitate de cetateni intr-o democratie, atribut neindeplinit insa prin aparitia noilor media.

Primele doua argumente aduse de echipa afirmatoare se axeaza, asa cum am mentionat, pe beneficiile cantitative aduse de noile media, tocmai pentru ca „internetul contine mult mai multe informatii decat vechile media” si pentru ca „exista sute de mii de site-uri cu o multitudine de teme”.  Mai mult nu inseamna neaparat mai bun, cu atat mai mult cu cat a vorbi necenzurat nu presupune si a vorbi responsabil, inseamna insa posibilitatea de a te ascunde in spatele unor identitati false, precum si posibilitatea de a avea un articol blamat in repetate  randuri de acceasi persoana dar sub identitati diferite(motiv pentru care si statisticile devin un instrument deviant). Problema identitatii si a veridicitatii datelor intervine si in cazul petitiilor online, invocate in cel de-al treilea argument, acela al comunicarii cu institutiile.

 Desi par sincere sau accidentale, interactiunile online sunt, de multe ori, controlate si filtrate de administratorii de site-uri sau de bloguri. Ne confruntam cu iluzia detinerii si exercitarii puterii la cetateni. In realitate, noile media controleaza spatiul public virtual prin tehnici fine de comunicare si interactiuni numeroase intre utilizatori, care dau credibilitate.

Apreciem abundenta informatiei, numai ca aici se poate cu succes aplica lema« trop d’information tue l’information »(prea multa informatie omoara informatia). Cei 39 de milioane de oameni ce viziteaza blogurile au in mod evident contact cu o selectie de bloguri pe care le viziteaza in mod constant, din imposibilitatea fizica de a exploata toata acea explozie informationala amintita de afirmatori. Din cauze de natura probabilistica, informatiile de ordin important au mai multe sanse sa se aplatizeze printre celelalte.

Noile media utilizate de cea mai mare parte a cetatenilor se traduce in cea mai mare parte prin “social media”. Exemplul romanilor poate fi urmarit pe  http://www.adevarul.it/stiri/social/romanii-cei-mai-mari-fani-facebook-hi5-europa

Noile media transmit informatii rapid, dar predomina comunicarea seriala (“din gura in gura”, in exprimarea populara), ceea ce favorizeaza omisiuni, distorsionari, interpretari si reinterpretari, afectivitate etc.  In studiile din domeniul administratiei publice populatia sau publicul este impartit in public general si public atent *1*. Publicul atent este cel care este informat si vigilent la ce se intampla in spatial public, insa tot el este si sursa de informatii pentru cea mai mare parte din populatie, adica publicul general. Mama care ne suna sa ne spuna ce s-a mai dat la televizor, prietenul care ne da forward pe mail al unui newsletter la care e el abonat, toti sunt elemente ale unei comunicari seriale. Din punct de vedere calitativ, aceasta modalitate de a se informa (care caracterizeaza cea mai mare parte a publicului utilizator al noilor media, in special al “social media”) nu este superioara unei barfe care se raspandeste din poata in poarta. Faptul ca tehnica a evoluat nu schimba caracteristicile sociologice ale comunicarii seriale. A detine noi spatii mediatice creste probabilitatea ca cetatenii sa fie manipulati in spatiul public si nicidecum sa detina si sa isi exercite puterea.

Putem conchide prin a aprecia situatia ideatica si idealista(daca o raportam la termenii realitatii) in care ne-am jucat prin circumscrierea problematicii in spatial American, insa chiar si asa, dominatia cantitatii asupra calitatii si a eficientei asupra eficacitatii ne indeparteaza de obiectivul unei democratii participative si cu atat mai mult de cel al echitatii sociale.

 

 

 

 

*1* COBB, Roger, ROSS, Jannies-Keith, ROSS, Marc Howard, “Agenda Building as a Comparative Political Proces”, The American Political Science Review, Volume 70, Issue 1 (Mar., 1976), p. 129, www.jstore.org, accesat la 21 oct. 2002.  

 


A2 (Sorescu Iulia)

Restrangerea pe care am propus-o nu se regăseste doar într-un spatiu ideatic, ci face parte din realitate în genere. SUA sunt o democratie cu adevărat(prin  separarea puterilor, pluripartidism, libertate, egalitate juridică etc.). Nu putem vorbi de democratie la nivel global (asa cum sustine echipa negatoare) pentru că există state care nu sunt democratice(ex. China). Asadar  restrângerea  nu este una valabilă doar ca un ,,joc într-un spatiu ideatic”.

Negatorii au acceptat restrângerea noastră, dar au oferit un sondaj referitor la români. Argumentul nu e relevant pentru că motiunea este restrânsă la SUA. În plus, apreciem că au oferit  definitii ale puterii, dar nu e clar pe care din ele o aplică cazului prezentat.

Argumentul  1,  ,,Implicarea prin internet” nu este unul strict cantitativ, ci contine si elemente calitative. Este un progres ca o mare parte din cetăteni să aibă acees la internet( 74,1%- cum am precizat în discursul anterior), acest fapt înseamnă că oamenii au acces la informatie.  Cele 39 de milioane de oameni  sunt vizitatori ai blogurilor (comentariile valide de care ati vorbit dumneavoastră nu sunt numărate în această situatie). Mai mult, oricine îsi poate exprima punctul de vedere (libertatea de exprimare nu o definim ca a fi neapărat libertatea de a fi vulgar- ci că fiecare are ocazia să-si prezinte opinia; comentariul său va fi vizualizat de alte persoane, de multe ori si de oameni politici). Spre deosebire de alte forme de comunicare media, toti cei care doresc să spună ceva pe internet nu sunt limitati de timpul de emisie, sau de faptul că nu pot lua legătura cu comunicatorii media (radio si televiziune). Deci vorbim de o libertate de exprimare.

Referitor la afirmatia negatorilor că a vorbi necenzurat nu înseamnă a vorbi responsabil,  aceasta nu are sens în practică. Comentariile argumentate, blogurile (chiar dacă sunt anonime sau nu- în acest caz vorbim de un argument calitativ) pot fi luate în calcul ca opinii valabile. Anonimatul este o optiune pentru fiecare în parte- asa cum la televizor sau la radio poti beneficia de anonimat. Iar politicienii nu pot manipula deoarece în acest caz ei nu mai sunt lideri carismatici, ci doar anonimi ale căror opinii sunt egale cu ale celorlalti.

Revenind la cenzură, din moment ce partea negatoare afirmă că se poate vorbi si necenzurat pe internet, de ce scrie că nu există libertate pe internet? Este o usoară contrazicere în afirmatiile lor si, mai mult, nu aduc nicio dovadă pentru ceea ce scriu. Generalizarea lor nu este corectă, pe site-urile anumitor ziare (ex. Washington Post) comentariul adus apare instant pe pagina articolului. Datorită faptului că media a evoluat există programe speciale care filtreaza mesajele ce contin cuvinte vulgare si nu le postează. În rest, orice comentariu este imediat acceptat.

Desigur, există site-uri care oferă informatii ,,gratuite”, dar există si site-uri avizate, iar exemplul nostru referitor la revista Foreign Policy este unul valid (mai sunt si alte exemple precum New York Times, BBC).  Majoritatea  vechilor media au descoperit că au nevoie si de o pagină de internet. De ce? Pentru că este mai eficient ca oamenii să găsească totul pe un motor de căutare si sa le permită tuturor să îsi exprime părerile.

Referitor la petitiile online, cele realizate de anumite institutii/organizatii  cer întotdeauna date de contact, de exemplu US Chamber Institute for legal reform  sustine ca în Louisiana să fie reformată legislatia (http://www.ilrlouisiana.com/get-involved/index.cfm?ID=13 ). Aceasta poate influenta în mod clar autoritătile legislative din Louisiana în momentul în care strânge suficiente semnături care să o facă vizibilă. Si da, în acest caz este vorba despre un agrument cantitativ- cu cât sunt mai multi oameni care sustin aceeasi cauză, cu atât au mai multe sanse să se facă auziti în fata autorităților statale.

Argumentul oferit de dumneavoastră, pe care îl voi numi aici ,,comunicarea socială” abordează o perspectivă sociologică. Faceti afirmatii, dar ele nu sunt sustinute de nicio dovadă (nu s-a demonstrat că majoritatea cetătenilor americani cu varsta medie de 35 de ani sunt un public general). Noi nu am vorbit niciodată că noile media sunt singurele care influentează individul, că ele sunt singurele care permit cetăteanului să se exprime liber; nu ne referim la termeni absoluti. Scopul mass-mediei în general este să informeze oamenii, ei au posibilitatea să discute apoi cu prietenii, familia, etc. Însă, nu puteti afirma că majoritatea cetătenilor americani nu se interesează de problemele societătii lor. Pentru a sustine o discutie, chiar si cu familia sau prietenii pe o temă politică este necesar să fii informat. Reactiile emotionale atunci când se vorbeste de o problematică cognitivă nu dau credibilitate vorbitorului, deci majoritatea are interesul să-si formeze o opinie proprie.

Există un interes al cetătenilor americani fată de subiectele politice. Dovada este studiul companiei Hitwise care a analizat accesarea site-urilor politice ale cetătenilor americani timp de o saptămână în anul 2006- acesta fiind des căutat, în procent de aproximativ de 13%. http://www.newmedia.org/articles/search-engines-email-and-blogs-sending-most-traffic-to-political-websites.html

În concluzie, noi sustinem că noile media oferă mai multă putere(capacitatea de a influenta actorii politici) cetătenilor cu vârsta medie de 35 de ani în SUA ca democratie. Persoanele informate, care îsi exprimă liber optiunile si care comunică cu institutiile(toate acestea prin internet)  au o mai mare capacitate de a le influenta politicul si deciziile politice.


N2 (Ioana Melenciuc)

 

Ne pare rau ca trebuie sa intervenim atat de brutal in “mediana sociologica” in care se desfasoara argumentatia afirmatorilor, dar, fiind echipa negatoare, vom spune NU.

NU, niciun argument nu se sustine ca valid daca se bazeaza doar pe media sociologica dintr-o societate considerata model de democratie.

NU, nicio societate nu functioneaza prin suma „medianelor” (conform utilizarii acestui concept in spatiul cercetarilor sociologice), ci prin interactiuni ale indivizilor, grupurilor si structurilor care se sustin nu doar prin componenta lor medie.

NU, media componentelor unei structuri nu explica mecanismele ei de functionare.

In primul an de studiu al fizicii in scoala generala nu se aducea in discutie forta de frecare pentru ca puteam construi „spatii ideatice”, sisteme inchise si perfecte in care sa intelegem mai bine mecanismele lor de functionare. Dar NU, nu acceptam sa ramanem in spatiul pedagogic perfect, ci ne propunem sa patrundem mai adanc in regimurile democratice (extrapolarea le regimuri nedemocratice nu este justificata si consideram ca a fost o exagerare din partea echipei afirmatorilor).

 

Toate definitiile puterii (pe care le-am numit sugestiv fete) se regasesc in argumentele noastre. Le-am oferit tocmai pentru a depasi iluzia detinerii puterii. Am explicat acest aspect in primul discurs cand vorbeam, de exemplu, despre utilizarea de identitati diferite ca metoda de credibilizare a unei opinii. Aceste opinii ale „mai multor persoane” (in realitate o singura persoana care doar isi face meseria – da, exista astfel de meserii) influenteaza subiectele dezbatute, opiniile si chiar preferintele utilizatorilor.

 

Implicarea prin internet restransa la libertatea de exprimare, asa cum concluzioneaza echipa afirmatoare la finalul argumenului 1, ramane un argument cantitativ. Accesul la informatie si posibilitatea ca toti utilizatorii sa isi exprime opiniile pot fi piloni ai puterii cetatenilor, dar si simple fantasme, iluzii ale acesteia. „A-si da cu parerea” pe internet poate echivala cu trimiterea pe ocean a unor mesaje in sticla. Cea mai mare neconcordanta cu realitatea apare in perceptia celui care trimite mesajul: el chiar crede ca cineva va ajunge sa ii citeasca mesajul, desi probabilistic sansele sunt infime, mai ales cand tot oceanul e acoperit de sticle care plutesc in deriva fara vreun obiectiv. Tocmai libertatea de timp si spatiu pe care o ofera internetul este inamicul principal al exercitarii reale a puterii de catre cetateni deoarece, conform tuturor cadrelor teoretice pe care le-am prezentat in discursul anterior, a-si exercita puterea presupune un obiectiv. Lipsa de limitari in „a-si da cu parerea pe interne” diminueaza obiectivele cetatenilor si odata cu acestea si puterea pe care o detin in realitate. In plus, apare iluzia puterii pentru fiecare din cei care tasteaza in spatiul virtual. O analogie cu spatiul televiziunilor ar clarifica mai bine mecanismul explicat: Daca toti cetatenii ar putea sa apara la televizor, numarul televiziunilor fiind nelimitat, ar avea ei cu adevarat putere dintr-un monitor care „inghite” un infinit de canale tv? Si ca sa folosim si metoda studiului de caz, preferata de echipa afirmatoare, vom da exemplul sedintelor parlamentare din Romania anului 1990. Oricine putea veni sa se exprime liber si fara restrictii de timp in Consiliul Provizoriu al Unitatii Nationale, ale carui sedinte erau transmise in direct non stop la televiziunea publica, inregistrand audiente record. Care a fost puterea exercitata de acei numerosi cetateni care s-au perindat pe la tribuna daca la primele alegeri libere FSN a adunat peste 2/3 din voturi, iar Ion Iliescu a castigat presedintia cu 85%?

 

Tehnicile de comunicare si interactiune ale celor care gestioneaza spatiul virtual (despre care vorbeam in primul nostru discurs) nu se refera nicidecum la cenzura. Asa cum au sesizat si afirmatorii, ele tin de managementul identitatii anonime. Intr-adevar, carisma liderilor nu functioneaza in asemenea spatii, dar anonimatul poate ascunde o singura identitate reala care, credibila sub mai multe masti de utilizatori, poate da impresia ca mesajele sale sunt cele impartasite de numerosi cetateni. Nu e nevoie de cenzura pentru a da credibilitate unei avalanse de opinii pe o anume tema si intr-o anumita directie.

 

Libertatea despre care vorbeam noi era adusa in discutie strict in raport cu puterea cetatenilor. Nu are sens sa vorbim aici despre libertate pur si simplu, fara nicio relevanta referitor la puterea indivizilor. Nu am spus ca nu exista libertate in spatiul virtual, ci am sustinut faptul ca libertatea specifica acestuia nu conduce in mod automat la o mai mare putere a cetatenilor. Am expus mai sus destule explicatii, analogii si argumente in acest sens, deci nu are rost sa reluam problematica libertatii in raport cu puterea.

 

Cazul aparte al petitiilor este privit de afirmatori tot din perspectiva restransa cantitativa. Este drept ca finalitatea unui asemenea instrument de exercitare a puterii in spatiul public este dependenta de numarul de semnatari, dar decizia de a lua sau nu o in seama o petitie, de a o semna sau nu, include mecanisme sociale de definire a valorilor, a preferintelor, a intereselor, mecanisme de alegere mult mai complexe decat numaratul de semnaturi. Acestea sunt complet ignorate de echipa afirmatoare in favoarea componentei cantitative care pare sa fie potentata de noile media si libertatea pe care acestea o ofera. Nu negam ca noile media fac mai accesibile aceste petitii, dar a treia fata a puterii (gestionarea valorilor si a preferintelor individului) nu se regaseste in mana cetateanului semnata, ci in structuri care il depasesc la nivel individual.

 

Argumentul numit (dintr-o inspiratie nefasta) „comunicare sociala” se referea de fapt la comunicarea seriala. Acesta este termenul cheie din argumentul nostru. Vom relua pozitia drastica de negatori pentru a clarifica ceea ce echipa afirmatoare nu a inteles din argumentul comunicarii seriale. NU, nu e nevoie sa argumentam ca intr-o anumita societate publicul este in marea sa parte public general deoarece aceasta este o lege demonstrata si acceptata ca universala in studiile fundamentale din domeniul administratiei publice *1* (consultati sursa si vezi gasi toate dovezile necesare pentru a accepta generalizarea). NU, nu vom fi de acord cu ideea ca cea mai mare parte a unei societati (americanii, caci se pare ca ei sunt singurul caz care merita atentia afirmatorilor) este interesata de problemele societatii astfel incat sa devina public atent. Este o chestiune de utilizare corecta a conceptelor si de obiectivitate care este afectata de iluzia puterii pe care informatia si libertatea nelimitate oferite de internet o creeaza. Se pare ca si echipa afirmatoare a cazut in aceasta capcana si si-a pierdut obiectivitatea. NU, nu vom accepta ca obiectivele noilor media sa fie restranse la ceea ce afirmatorii numesc „scopul mass-media in general”, anume cel de a informa, dupa cum sustin ei. Am aratat ca o componenta esentiala a noilor media o reprezinta „social media”. NU, nu am pretins in discursul nostru anterior ca acest tip de media deturneaza interesul de la problemele societatii. Relevanta „social media” in argumentarea nostra consta in comunicarea seriala pe care o alimenteaza. Aceasta reprezinta un tip aparte de comunicare ce poate fi identificat in sfera cunoasterii comune cu „transmisul din gura in gura”. Esential nu este aspectul familial pe care il semnalau afirmatorii (rude, prieteni, discutii lejere in mediu familial), ci influenta asupra mesajului. Expresia „din gura in gura” poate ca face pacatul de a pune accent pe ceea ce a remarcat echipa adversa, dar comunicarea seriala, prin trasaturile sale sociologice (da, si ele sunt relevante; poate chiar mai relevante decat statisticile in mediul virtual!) afecteaza mesajul transmis. NU, afectivitatea despre care vorbim in cadrul comunicarii seriale nu afecteaza credibilitatea interlocutorului deoarece ea se manifesta inainte de exprimarea mesajului si nu in timp ul acestui proces. Un exemplu de manifestare afectiva care deterioreaza mesajul in lantul unei comunicari seriale este chiar si simpla selectie de informatie. Cel care citeste stirile pe internet va selecta ce stiri sa trimita prietenilor in functie de asteptarile pe care acesta le are de la ei sau de valorile pe care le considera comune. Intr-o comunicare in care fiecare este la randul lui sursa nimic nu ramane le nivel cognitiv pentru ca pana si doar a transmite informatii este o forma de manifestare a puterii asupra celui caruia i le transmiti; iar in orice manifestare de putere dimensiunea afectiva (mai ales prin componenta de persuasiune) joaca un rol esential, mesajul fiind intotdeauna simplificat sau imbogatit, valorizat sau devalorizat etc.

 

Chiar daca am restrange puterea la „capacitatea de a influenta actorii politic”, asa cum o fac afirmatorii in concluzie, interesul cetatenilor americani pentru subiectele politice ar ramane tot doar un element al puterii acestora. Or am discutat intr-un alt spatiu de definitie a puterii pana acum. Asadar, limitarea din concluzia afirmatorilor la aceasta fata a puterii este in completa discordanta cu tot discursul lor. A detine informatii este, de asemenea, doar o componenta a puterii cetatenilor alaturi de libertatea acestora de exprimare.

 

In concluzie, trebuie avute in vedere toate caracteristicile noilor media si efectele lor asupra comunicarii: libertatea fara granite, tehnicile de comunicare si interactiune intr-un spatiu al opiniilor credibile, iluzia detinerii puterii, efectele perverse ale comunicarii seriale. Toate aceste elemente sparg barierele inguste ale unei mediane sociologice si devin lupe prin care mecanismele puterii intr-o democratie se vad mult mai complex si mai clar. A detine informatie si a te exprima liber sunt situatii care fara un context sociologic nu au valoare nici pozitiva, nici negativa referitor la puterea pe care o pot da cetatenilor; iar statisticile in mediul virtual despre asemenea situatii (dupa cum am argumentat in discursul nostru anterior) sunt instrumente deviante.

 

 

 

 

 

 

*1* COBB, Roger, ROSS, Jannies-Keith, ROSS, Marc Howard, “Agenda Building as a Comparative Political Proces”, The American Political Science Review, Volume 70, Issue 1 (Mar., 1976), p. 129, www.jstore.org, accesat la 21 oct. 2002



Decizia:

Andrei-Iustin Mihailescu

In primul rand vreau sa multumesc celor 2 echipe pentru un meci interesant. Comentarii generale: mi-ar fi placut sa vad mai multa interactiune intre cele 2 echipe si mai multe argumente cu substanta. Am simtit o nevoie clara ca dovezile sa fie folosite eficient in timpul meciului si nu doar mentionate sporadic. De asemenea, va felicit ca ati citit teoria referitoare la dezbateri academice, insa mai aveti nevoie de practica pentru a sti cum sa va folositi de definitii, restrangeri si dovezi: ) In linii mari, un meci placut, cu potential, care merita exploatat mai mult.

Afirmatorii aduc un caz care prezinta niste conditii necesare, dar nu suficiente, si explica cum noile media duc la mai multa informare, la o liberate de expresie mai mare si la comunicare sporita cu institutiile statului. Din pacate, ei nu explica cum aceste conditii sunt si suficiente pentru a da mai multa putere cetatenilor intr-un stat. De fapt, nu explica foarte clar nici ce e puterea.

Negatorii, pe de alta parte, explica cum too much information is no information si, desi exista informatie multa pe internet, e foarte posibil ca aceasta sa nu fie folosita in mod eficient sau chiar deloc datorita bombardarii cu date. Negatorii arata cum aceasta cantitate de informatie e debusolanta si haotica. Nici negatorii nu duc argumentul pana la capat, insa macar explica insuficienta conditiilor prezentate de afirmatori: free speech, multa informatie etc.

Din punctul meu de vedere, niciuna din echipe nu si-a dus argumentele pana la capat. Daca afirmatorii ar fi aratat macar putin cum anume noile media duc in MOD DIRECT la  influentarea politicilor statului democratic, probabil ar fi castigat. Insa, in conditiile in care argumentele nu sunt duse pana la capat si negatorii arunca o umbra de indoiala destul de mare cu privire la cazul afirmator, decizia mea merge catre echipa negatoare.

 

Feedback A1 (24 puncte):

·         O definitie a puterii ar fi facut contextul in care punteti problem mai clar. De asemenea o explicatie a ceea ce inseamna mai mult pentru voi, ar fi ajutat  - mai mult in comparatie cu ce/cand?

·         V-as recomanda sa nu denumiti argumentele  “implicare prin informare” sau “libertate de exprimare prin noile media”. Va fac aceasta recomandare pentru ca aceste formulari nu subliniaza esenta argumentelor. Ar fi mai folositor si pentru arbitru si pentru adversar ca tag-ul unui argument sa fie de fapt substanta argumentului –“informarea duce la implicare prin…”, “libertatea de exprimare prin noile valori media conduce la…”

·         Pentru mine, argumentele voastre prezinta conditii necesare, dar nu suficiente pentru demonstrarea faptului ca exista mai multa putere intr-o democratie, prin new media. Informarea, libera exprimare, comunicarea cu institutiile publice reprezinta intr-adevar preconditii, insa daca aceste fenomene se intampla nu inseamna neaparat ca cetatenii vor avea mai multa putere. Poate ar fi ajutat niste exemple in care sa aratati exact cum cetatenii au influentat statul prin noile media.

·         Cat despre restrangerea pe care ati facut-o, nu prea i-am inteles sensul atata vreme cat argumentele voastre puteau fi aplicate oricarei democratii cu acces dezvoltat la internet. In orice caz, nu faceti restrangeri de dragul de a le face, daca argumentele voastre sunt foarte generale.

All in all, un discurs frumos, dar care nu ofera destul potential pentru o dezbatere academica avansata.

Feedback N1 (25 de puncte):     

·         Interesante definitiile, insa ar fi trebuit folosite extensiv in cadrul discursului, nu doar mentionate in primul paragraf si apoi relativ uitate in restul discursului.

·         Argumentele aduse se axeaza in principiu pe idea ca prea multa informatie nu e neaparat informatie folosita eficient. Un argument cu potential, insa mi-ar fi placut sa fie aduse exemple clare si practice cu privire la cum aceasta explozie de informatie ar putea avea efecte nule sau chiar negative.

·         Demonstrati-va afirmatiile: care sunt mecanismele prin care moderatorii de bloguri/alte siteuri reduc eficienta informatiei, cum se controleaza informatia si care sunt efectele negative, dati exemple concrete cu privire la acest aspect.

·         Daca aduceti sondaje cu privire la romani, in contextul in care acceptati restrangerea – explicati de ce un exemplu romanesc ar fi relevant pentru SUA.

Feedback A2 (23 de puncte):

·         Un discurs care nu aduce foarte multa substanta fata de primul. L-as numi mai degraba un eseu care sa-ti dea de gandit, decat un eseu care sa sustina ca cetatenii au mai multa puterea intr-o democratie, prin noile media.

·         Feedbackul de la A1 se muleaza pe A2.

·         Cand aduceti dovezi, statistici explicati cum acestea servesc cauzei voastre. Simplul fapt ca aveti citari nu inseamna nimic daca ele nu sunt folosite in scopul argumentarii.

·         Argumentul cu petitiile – care are ca exemplu Louisiana – afirmati ca ar putea avea un impact asupra autoritatilor petitia respectiva. Ce m-ar fi interesat sa aud de la voi e felul in care aceasta petitie online a condus la schimbare si cum mediul online facilitateaza schimbarea. In plus nu sunt sigur daca petitia online intra in definitia adusa de voi referitor la new media: site care permite comentarii, sau identificare sau blog etc – explicati mai clar cum petitia online intra sub incidenta new media. Sau daca vreti, explicati cum new media au promovat semnarea petitiei.

Feedback N2 (24 de puncte):

Un speech de 1548 de cuvinte. Sa zicem ca as accepta pana la 800 de cuvinte (care probabil ar fi un spatiu ok, desi si acest spatiu depaseste limita impusa de regulile formatului), insa 1600 de cuvinte e enorm de mult. E unfair pentru echipa afirmatoare sa iau in considerare tot discursul vostru pentru ca argumentele din 1600 de cuvinte sunt statistic mai tari (prin faptul ca sunt mai multe) decat argumentele din 800 de cuvinte. Din acest motiv, am luat in considerare pentru decizie doar primele 800 de cuvinte.

·         Mi-e neclar daca in acest speech va razganditi cu privire la acceptarea restrangerii. Daca o acceptati la N1, nu mai mentionati restrangerea mai departe.

·         Acest speech pare mai degraba un discurs de feedback decat unul care sa combata in mod direct pozitia afirmatorilor (cel putin in primele 800 de cuvinte :P).

·         All in all, mergeti destul de bine pe ideaa de too much information is no information.

 

Daca aveti intrebari ma puteti contacta la <iustin.mihailescu@gmail.com. Thanks for a good debate!

 

A1 -> 24 puncte
N1 -> 25 puncte
A2 -> 23 puncte
N2 -> 24 puncte
Castiga echipa:

Punct (negatori)


Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.