Meci: 'cristina&iulia' vs 'zombiez'

A1 ()

Mass media reprezinta o parte a domeniului mediatic conceputa special pentru a fi receptata de o audienta mare, de exemplu populatia unui stat.

Noile media – Noile forme ale Mass-media, aparute destul de recent ( dupa anii 1990), internetul si toate serviciile mediatice ce rezulta din utilizarea lui ( bloguri, forumuri, liste de discutie, site-uri,)

Democratia este tipul de regim politic cel mai raspandit in lumea contemporana, fiind acel mod de exercitare a puterii caracterizat prin existenta separatiei puterilor in stat, a suprematiei legii si a sufragiului universal.[1]

Cetateanul este persoana ce are dreptul de a alege si de a fi ales in functiile si organele reprezentative ale statului in care traieste, de a fi titular al unor functii ce presupun exercitiul puterii de stat, de a avea o proprietate imobiliara funciara, de a locui oriunde pe teritoriul tari, de a nu fi extradat si de a se bucura de protectie diplomatica din partea misiunilor diplomatice ale tarii respective in strainatate.

 

In “Principele”, Machiavelli definea statul ca fiind cadrul in care se manifesta diferite forme de putere.

Puterea cetatenilor este reprezentata de dreptul de a alege politicienii ce ii reprezinta, de masura absoluta in care isi pot exercita drepturile fundamentale si de modalitatea prin care pot aduce un aport  semnificativ societatii. Asadar, cetatenii isi pot exercita aceasta putere politica fie direct votand, fie indirect instituind anumite entitati in care se asociaza completand munca guvernamentala ori exercitand o anumita presiune ce poate determina influentarea puterii politice.

 

Echipa afirmatoare isi propune sa analizeze in ce masura aceste modalitati de exercitare a puterii cetatenesti dobandesc efecte amplificate datorita utilizarii internetului.

 

Conform celei mai recente livrari de date in luna august, 2007, 5,062,500 romani au accesat internetul cel putin o data.[2] Ca si segment de varsta s-a constatat ca internetul este cel mai des folosit de catre tinerii intre 18-25 de ani. In ultima vreme se observa o crestere a actiunilor si a serviciilor de care te poti folosi pe internet, de la citirea zilnica a stirilor, pana la tranzactii bancare, plata impozitelor si accesarea si utilizarea de informatii publice sau rapoarte guvernamentale.

 

Ideea centrala a cazului afirmator este aceea ca in societatea contemporana democratica legatura intre cetatean si stat este informatia.

 

Primul Argument al echipei afirmatoare evidentiaza faptul ca trebuie sa existe o consolidare a relatiei cetatean-stat intr-o societate in schimbare si aceasta punte nu se poate consolida fara tocmai elementul schimbator si anume informatia si metodele transmiterii ei. Daca teoriile asupra rolului statului au fost enuntate de la Aristotel, iar cele referitoare la democratie inca de la Rousseau si Montesquieu, principiile politice fundamentale ale statului nu s-au schimbat, insa indivizii ce il formeaza s-au schimbat radical, in viata lor fiind atat de prezent internetul, incat nu si-o pot imagina fara acesta. Cetatenii pot informa prin intermediul internetului autoritatiile publice asupra problemelor lor (exemplu fiind aici site-ul britanic FixMyStreet.com[3]) direct sau pot face petitii online ce pot ajunge sa fie discutate in diferite foruri de decizie din administratia publica statala. De asemenea cetatenii isi pot imbunatati traiul in comun completand atributiile statului prin site-uri ce publica spre exemplul in America liste cu evaluarea sanitara a restaurantelor, sau ajuta la gasirea locurilor de parcare[4] .

 

Al doilea argument se refera la cresterea eficientei anumitor segmente foarte importante ale statului  In domeniul financiar s-a constatat o buna practica :aceea de publicare de catre stat a informatiilor de interes public cu privire la anumite investitii si felul in care s-au facut. In acest sens publicarea informatiilor financiare ar creste increderea cetatenilor fata de mecanismul statal si ar consta un material necesar ONG-urilor sau altor grupuri de presiune de a aduce imbunatatiri sau comentarii felului in care banii au fost cheltuiti.  De asemenea internetul este o imensa baza de date pentru realizarea educatiei non-formale, educatie ce in complementaritate cu educatia formala primita in scoala poate fi considerata intr-adevar o educatie completa.

In concluzie internetul este singurul mijloc ce aduce un plus la nivelul eficientei in ceea ce priveste raportul stat-cetatean intr-o societate in care informatia este cea mai de pret valoare. Am putea  dedica metaforic statului, cuvintele lui Montesquieu : Pentru ca sa faci lucruri mari nu se cere să fii cine stie ce geniu. Nu trebuie sa stai deasupra oamenilor, ci sa fii alaturi de ei.



[1] Mircea Criste, 2009, Curs de drept constitutional,  Word Teach, 106,  85;

[2] Bogdan Gavrila, 15.11.2007, http://www.underclick.ro/articol-256-numar_utilizatori_internet_in_romania.html

[3] Jac Depczyk, 25.10.2010, The open society

Governments are letting in the light http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=15557477,

[4] Jac Depczyk, 25.10.2010, The open society

Governments are letting in the light http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=15557477,

 


N1 (Iulia Gugoasa)

Aceceptăm definitiile termenilor oferite de echipa afirmatoare, însă dorim să oferim, pentru o mai bună întelegere a cazului, o perspectivă distinctă în cazul conceptelor de putere şi democraţie. Aşadar, un actor politic are putere asupra altui actor politic dacă îl poate determina pe acesta din urmă să facă ceva în avantajul celui dintâi, şi pe care, altfel, nu ar fi făcut[1]. În ceea ce priveşte definiţia democraţiei, o considerăm mai clară pentru subiectul dezbătut pe următoarea: "Democraţia este acel aranjament instituţional pentru a ajunge la decizii politice, în care îndivizii obţin puterea de a decide prin intermediul întrecerii competitive pentru votul popular."[2].  Este important să clarificăm faptul că discutăm moţiunea din perspectiva relaţiei cetăţean-stat, asemeni echipei afirmatoare, şi excludem nuanţe precum putere economică, putere asupra deciziilor individuale, etc.   

Echipa negatoare îşi propune să demonstreze că noile media nu conferă cetăţenilor unei democraţii puteri sporite, iar ideea centrală este că noile media nu oferă pârghii de influenţare a unor posibile balanţe de putere, în ceea ce îi priveşte pe cetăţeni, iar accesul liber la informaţie nu înseamnă putere.

 

Considerăm irelevant primul argument al echipei afirmatoare, întrucât consolidarea relaţiei dintre cetăţean şi stat nu implică neaparat o sporire a puterii celui dintâi, iar în anul 2009, în ţări precum România sau Portugalia mai mult de jumătate din numărul cetăţenilor  nu avea acces la internet[3] şi îşi puteau imagina viaţa fără acesta.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea argument, remarcăm lipsa unei evidente relaţii de cauzalitate între eficienţa birocratică şi puterea cetăţenilor. Pe de altă parte, deşi suntem de acord că educaţia este valoroasă în orice tip de societate şi că internetul poate constitui o sursă alternativă de educare, acest lucru nu este fără echivoc. Indivizii pot folosi internetul pentru socializare , piratare, informări cu privire la subiecte frivole, sau fără legătură cu sfera politică. În plus, publicarea informaţiilor menţionate se poate face prin intermediul, spre exemplu, Monitorului Oficial, iar presiunea pentru transparenţă pe care grupurile de interes pot să o realizeze este determinată de aranjamentul instituţional al unei ţări, nu de internet.

 

Primul argument al echipei negatoare este faptul că informaţia transmisă de noile media nu reprezintă în mod necesar putere. "Ideea centrala a cazului afirmator este aceea ca in societatea contemporana democratica legatura intre cetatean si stat este informatia". Nu considerăm relevant pentru discuţia noastră mijlocul de realizare al legăturii dintre stat şi cetăţean, atâta vreme cât mijlocul acesta – informaţia – nu impune o sporire a puterii celui din urmă.  Însă, aceasta nu este nici pe departe o relaţie evidentă şi, chiar dacă am presupune că informaţia reprezintă putere, noile media aduc un  aflux de informaţii atât de mare încât o informare corectă devine chiar mai anevoioasă. O altă chestiune este cea a veridicităţii. Nu există bariere pentru transmiterea de informaţii eronate sau rău intenţionate din partea unor surse de rea credinţă. Astfel, cetăţeanul este susceptibil unei informări false sau a unei manipulări mult mai directe şi eficace decât în cazul clasicelor media. Chiar şi dacă sursa este un ce se bucură de un bun renume, persoanele specializate în atacurile informatice ar putea posta informaţii false chiar şi prin intermediul surselor de incredere. Noile media sunt mai vulnerabile la atacuri, iar informaţia, deşi mai abundentă, se poate dovedi mai periculoasă.

Al doilea argument se referă la participarea politică ca modalitate de exercitare a puterii. După cum indică şi primul argument afirmator, cetăţeni pot face petiţii online, însă, studiile arată că[4] cei ce au astfel de iniţiative, probabil, se vor opri la acest stadiu, fără a pune în practică vreo presiune politică. Prin urmare, deşi internetul poate stimula informarea, poate fi considerat, de asemenea, cauza unui apatii politice.   

 

Încheiem prin a afirma că  noile media ar da mai multă putere cetăţeanului dacă i-ar putea conferi acestuia capacităţi suplimentare prin care să influenţeze (sau să constrângă) puterea politică să decidă asupra unor lucruri ce favorizează cetăţenii, şi pe care aceştia nu le-ar îndepli în alte condiţii.  Nu numai că aceste capacităţi nu sporesc în condiţiile discutate, dar chiar poate fi influenţată negativ participarea politică -  cetăţenii se vor obişnui să semneze petiţii online, şi nu vor simţi nevoia de a avea alte iniţiative.     



[1] Dahl, Robert, The Concept of Power, Behavioral Science, 2, 1957, pp. 201-5, apud. Goodin, Robert E.; Klingemann, Hans-Dieter, Manual de Ştiinţă Politică, Ed. Polirom, Iaşi, 2005, p. 24

[2]  Schumpeter, J. Capitalism, Socialism and Democracy, Harper, New York, 1947, p. 269, apud.  Apter, David E. Politica Comparată: Vechi şi Nou, în Goodin, Robert E.; Klingemann, Hans-Dieter, Manual de Ştiinţă Politică, Ed. Polirom, Iaşi, 2005, p. 329

[4]The net generation, unplugged ,  http://www.economist.com/search/displaystory.cfm?story_id=15582279, accesat în data de 11.03.2010

 


A2 (Artenie Catalin)

In primul rand, importanta actorilor politici “cetatean” si “stat” ne este relevata de definitia democratiei, care arata ca intr-un sistem democratic, intotdeauna cetateanul este superior statului, deci acesta din urma avantajeaza continuu pe cel dintai.

In continuare, vorbind despre relatia cetatean-stat remarcam ca este justificat sa discutam nuantele de putere economica si de influentare a deciziilor, avand in vedere interdependenta si influentarea dintre cele doua.

Faptul ca informatia reprezinta putere ne este demonstrat in mod neechivoc de istorie (Operatiunea “Overlord”-1944, Criza Cuba-1961), asadar accesul la informatie a cetatenilor reprezinta accesul la puterea guvernarii corecte a unui stat democratic.

Referitor la primul argument afirmator putem spune ca o relatie solida intre stat si individ, intr-o democratie de calitate, este una in care cetateanul, prin accesul liber la informatie, pe care noile media il asigura, ele fiind niste arme care in doua decenii au castigat un teren imens in domeniul mass-mediei si care continua se se afle pe o panta ascendenta in ceea ce priveste raspandirea in privinta populatiei, este in controlul statului.

Pentru resustinerea celui de-al doilea argument negator aducem la lumina ca importanta institutiilor in privinta realizarii transparentei statele se justifica(timpul trecut) in momentul in care era imposibila expunerea parerii in mod direct de catre cetatenii statului (democratia directa), ea insa diminuandu-se in momentul in care noile media ofera parghiile exprimarii acestei opinii (prin petitii online spre exemplu), oferind directa putere de control cetatenilor asupra birocratiei si prin urmare avand ca rezultat eficientizarea anumitor segmente ale statului.

In ceea ce priveste priml argument negator, consideram lamurita prima parte cum ca informatia nu inseamna putere prin cele scrise mai sus, iar referitor la afluxul informativ pe care noile media il aduc in fata cetateanului, vom spune ca tocmai aceasta este frumusetea acestor mijloace, si anume diversitatea informatiilor prezentate spre publicul larg, lasand intradevar liberul arbitru cetateanului de a selecta informatia, incurajand astfel si educarea in acest sens ai cetateniilor. Referitor la vulnerabilitatea sistemului informational putem remarca deosebita importanta ce se acorda notiunii de “securitate informatica”, aceasta fiind de cele mai multe ori cu doi pasi inaintea “fraudei informatice”[1].

Pentru combaterea ultimului argument negator putem sustine ca, in fapt, participarea cetateanului la viata politica, se realizeaza intr-un mod la fel de eficient printr-o petitie on-line cat si prin una reala, si ca desi datoria de exprimare a opiniilor apartine fiecarui cetatean, implicarea politica efectiva reprezinta un lucru pe care este suficient sa o faca doar cetatenii, care din propria dorinta si prin propriile talente politice o pot valorifica.

Asadar, informatia este vitala in societatea contemporana si cu ajutorul ei, cetatenii pot dobandi puteri politice “herculiene” intr-o democratie.



[1] http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Information_security

 


N2 (Dobos)

Echipa negatoare isi sustine ideea centrala  conform careia actiunea de influentare reprezinta modul de exercitare a puterii intr-o democratie si accesul la informatie nu confera putere sporita.

Exemplul adus in discutie de echipa afirmatoare(Operatiunea “Overlord”-1944, Criza Cuba-1961) nu demonstreaza puterea informatiei ci capacitatea unor indivizil de a actiona corect intr-o situatie data, mai précis atunci cand au informatii.

Informatiile reprezinta doar background-ul; doar actiunea in sine, rationata pe baza acestor informatii reprezinta adevarata putere.

Ca si  contraargument putem aduce cazul Romaniei, care, desi, mai ales prin intermediul Internetului, are acces la multe informatii despre modul de accesare al fondurilor europene, nu a accesat decat in jur de 2 % din valoarea posibila [1]. Prin urmare, accesul la informatie nu reprezinta puterea ci modul in care folosesti informatia, actiunea in sine.

Inainte de a trece la exprimarea contraargumentelor dori sa specificam ca nu am putut raspunde la a patra fraza din discursul afirmator intrucat nu este intelegibil din punct de vedere gramatical.

Nu suntem de acord cu faptul ca exprimarea directa a unei opinii (cu ajutorul noilor media) ofera direct control asupra birocratiei si duce la eficentizarea functionarii statului. Exprimarea unei opinii printr-o petietie online reprezinta o actiune iar diminuarea birocratiei (asa cum afirmatorii incearca sa sugereze) un posibil efect. Nu exista, insa, o relatie directa su de obligativitate intre aceasta actiune si acest efect. Nu este adevarat ca statul se va schimba direct in urma unei petitii. Un cetatean poate acuza o problema, insa o schimbare este discutata de alesi, insa ea poate sa nu aiba loc intrucat poate intra in conflict cu alte interese, sau, pur si simplu, nu se afla, pe ordinea de prioritati a alesilor. Tocmai in aceasta consta democratia- conducerea statutlui de catre niste alesi, alesi care judeca dorintele celor pe care ii reprezinta prin prisma unei multitudini de argumente pro sau contra. Puterea apartine functionarului in stat.

In al doilea rand, dorim sa punem sub semnul intrebarii capacitatea fiecarui individ de a selecta informatia oficiala din paienjenisul divertismentului oferit de noile media. Departajarea intre informatia oficiala si divertisment nu este clara, ceea ce poate duce la o dezinformare sau descurajare a informarii in chestiuni cetatenesti. Consideram ca aparitia unui singur document  recunoscut de o sursa oficiala, clar separat este mai benefica educarii cetatenilor. Aducem in discutie doar cazul in care tastand intr-un motor de cautare niste cuvinte cheie, care am dori a ne indica sursa oficiala, genereaza link-uri catre site-uri piratate sau grupuri de discutie unde gasim zvonuri, informatii neverificate, eronate. Cu atat mai mult, orice site poate cadea prada unui hacker, iar pana la remedierea situatiei, avand ea loc si in cateva momente, un numar mare de utilizatori poate fi indus in eroare de consecintele lipsei de securitate a noilor media (citi o informatie eronata si eventual actiona astfel gresit) .

In ultimul rand, afirmatorii sustin cauza noastre spunand ca exprimarea opiniilor este o datorie  a fiecarui cetatean iar actiunea spre constrangere la schimbare trebuie lasata unui numar restrans, aleatoriu de persoane. Mai exact, ca in cazul utilizarii noilor media,  puterea efectiva este lasata in continuare unui numar restrans de persoane, cu talent politic, care oricum ar fi actionat, si nu maselor, care nu au mai multa putere.

Trebuie punctat ca actiunea politica este in dezacord cu starea de complezanta si lancezeala, specifica izolarii pe internet. Actiunea inseamna cooperare, noile media izolare. Noile media pot insemna lua puterii din mainile cetateanului.

In concluzie, ca negatori sustinem ca o democratie este mai puternica nu  prin oferirea de informatii prin mijloace new media ci prin intarirea si educarea spiritului de initiative si actiune.

[1] : http://www.businessmagazin.ro/actualitate/politic/romania-a-absorbit-in-trei-ani-doar-2-2-din-fondurile-ue-5745114 , consultat 17.03.2010



Decizia:

Grig Pop

            Felicit ambele echipe, mi-a facut placere sa arbitrez un debate destul de strans, cu multe idei bune, dar si cu scapari care cred ca pot fi remediate prin exercitiu si multa atentie.

Decizia mea merge către echipa negatoare. Ariile de conflict în baza cărora am luat această decizie sunt:

1. Dobândirea de informaÅ£ii de către cetăţeni de pe internet echivaleaza sau nu cu sporirea puterii acestora?

2. Se obÅ£ine o eficientizare ÅŸi debirocratizare a statului cu ajutorul noilor mijloace media ÅŸi în ce măsură acest lucru duce la creÅŸterea puterii cetăţenilor?

3. Care sunt efectele petiţiilor online?

 

1. Echipa negatoare a reuÅŸit să demonstreze până la final că informaÅ£ia deÅ£inută de către cetăţean, neurmată de o acÅ£iune, nu ii conferă acestuia nici un fel de putere în raport cu statul. Doar informatia nu da putere cetateanului, abilitatea acestuia de a determina autorităţiile să acÅ£ioneze într-o direcÅ£ie sau în alta este un indiciu al puterii sale. Prin urmare, simplul fapt că avem cetăţeni mai informaÅ£i datorita noilor mijloace media nu înseamnă că aceÅŸtia sunt mai puternici în raport cu statul.

 

2. Echipa afirmatoare demonstrează că exista o anumită eficientizare ÅŸi chiar o creÅŸtere a transparenÅ£ei în domeniul comunicării informaÅ£iilor de interes public. Cu toate acestea,echipa negatoare arată că nu există o relaÅ£ie de cauzalitate între aceste îmbunătăţiri ÅŸi sporirea puterii cetăţenilor. Mai mult, negatorii explică faptul că internetul este totuÅŸi un mediu nesigur, fapt ce poate genera informări greÅŸite ÅŸi inducerea în eroare a cetăţenilor.

 

3. Echipa negatoare a reuÅŸit să mă convingă, mai ales prin dovezile aduse, că petiÅ£iile online nu sunt un mod eficient de a determina statul să acÅ£ioneze într-un fel sau altul si, prin urmare, nu sunt nici un instrument care să crească puterea cetăţenilor. In al doilea rând, s-a arătat tot de către negatori faptul că în general cei ce apelează la petiÅ£ii online consideră că acest tip de implicare in viaÅ£a politică este suficient. Astfel, ei nu mai au motivaÅ£ia de a încerca alte metode de presiune asupra autorităţiilor, care s-ar putea dovedi mult mai eficiente decât petiÅ£ionarea online.

 

Feedback individual:

 

A1: 23 (11,9,3)

-          este nevoie de o mai bună explicare a mecanismelor ÅŸi a lanÅ£urilor cauzale din spatele ambelor argumente aduse;

-          atenÅ£ie la demonstrarea topicalităţii celui de-al doilea argument, nu a reieÅŸit din explicaÅ£iile oferite cum este îndeplinită moÅ£iunea prin creÅŸterea eficienÅ£ei statului;

-          erau binevenite mai multe exemple prin care sa fie susÅ£inute argumentele. SituaÅ£ii în care, de pilda, au fost elaborate politici publice ca urmare a unor petiÅ£ii online sau a altei ulilizări a noilor mijloace media nu trebuiau să lipsească;

-          pentru a demonstra ecuatia “informaÅ£ie=putere”, era nevoie de o argumentare  mai riguroasă. În explicarea acestei legături v-aÅ£i bazat doar pe referinÅ£e de ordin teoretic/filosofic, neglijând astfel prezentarea mecanismului care să demonstreze legătura dintre cele două noÅ£iuni;

 

N1: 24(13,8,3)

-          nu modificaÅ£i definiÅ£iile aduse de afirmatori decât dacă acest lucru este cu adevărat necesar ÅŸi relevant pentru poziÅ£ia echipei dumneavoastră. În acest caz, definiÅ£iile aduse de afirmatori, inclusiv cea a democraÅ£iei, erau corecte ÅŸi “de bun simÅ£”, astfel că nu se impunea modificarea lor, mai ales că pentru poziÅ£ia echipei negatoare era indifferent care dintre cele două definiÅ£ii ale democraÅ£iei este luată în final în considerare;

-          consider că a fost extrem de riscantă tactica de a respinge ca irelevant primul argument al guvernului, în integralitatea sa. Cel puÅ£in în a doua jumătate a acelui argument erau unele exemple puternie pentru afirmatori, ce trebuiau contraargumentate.

-          FaceÅ£i o separare clară între contraargumentare ÅŸi cazul propriu. Primul argument din cazul negator era tot o contraargumentare a cazului afirmator ÅŸi nu materie constructiva proprie.

 

A2:21(10,8,3)

 

-          simpla invocare a unor evenimente istorice (operaÅ£iunea “Overlord”-1944, Criza Cuba 1961), fără a explica relevanÅ£a acestora pentru argumentul pe care il susÅ£ineÅ£i nu este suficientă;

-          atenÅ£ie la unele exprimări: din cauza formularii, reconstrucÅ£ia primului argument afirmator a fost foarte neclară;

-          era foarte important ca în acest discurs să fie argumentată mai solid legătura informaÅ£ie-putere. Motivul principal pentru care aria de conflict pe această problemă a fost tranÅŸată de negatori a fost lipsa de analiză din acest discurs;

-          punctual slab al acestui discurs a fost lipsa dovezilor ÅŸi a exemplelor, absolut necesare când se doreÅŸte reconstrucÅ£ia ÅŸi întarirea unui caz.

 

N2: 25(13,9,3)

 

-          ma tem ca a fost o tactică oarecum neinspirata recunoaÅŸterea faptului că prin noile mijloace media pot să fie introduse teme pe agenda aleÅŸilor. Dacă echipa afirmatoare ar fi susÅ£inut că simplul fapt că un cetăţean reuÅŸeÅŸte prin aceste mijloace să pună problema sa pe agenda aleÅŸilor este o formă de sporire a puterii cetăţeanului, atunci afirmatorii erau cei care câÅŸtigau această arie;

-          la nivelul acestui discurs s-au tranÅŸat în favoarea negatorilor discuÅ£iile legate de   relaÅ£ia informaÅ£ie=putere ÅŸi de efectul “demobilizator” al petiÅ£iilor online.        

 

A1 -> 23 puncte
N1 -> 24 puncte
A2 -> 21 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

cristina&iulia (negatori)


Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.