Meci: 'econosofia2' vs ' teo show'

A1 ()

Discurs Afirmator 1

Conceptul de ”noi media” (new media) a luat amploare in societatea secoulului XXI, marcand era ”digitala”. In sens larg, noile media cuprind toate formele inovatoare de tehnologie digitala si modalitatile de interactiune dintre aceste tehnologii si oameni.  Exemple uzuale sunt internetul si instrumentele de comunicare ce fac parte din categoria numita ”web 2.0” – blog-urile, retelele sociale, site-urile de streaming, unde oamenii pot pune continut audio-video personalizat. Acestea, impreuna cu noua tehnologie mobila, i-phone, aparatura digitala, etc alcatuiesc un mediu propice de relationare. Ideea de ”putere” ilustreaza o capacitate sporita a cetatenilor de a-si exercita drepturile si de a creste gradul de implicare in societate. In plus, se presupune ca intr-o democratie, accesul la noile media este liber, neingradit. 

Pentru a sustine afirmatia ca noile media dau intr-adevar mai multa putere cetatenilor intr-o democratie, voi arata ca aceste tehnologii ofera cetatenilor beneficii si oportunitati multiple in exercitarea puterii asa cum este definita in randurile de mai sus. 

In primul rand, noile media asigura o mai buna manifestare a dreptului la libera exprimare al cetatenilor. Orice sistem democratic are imperfectiunile sale si prin urmare, abuzurile asupra exprimarii opiniilor pot fi des intalnite in formele traditionale de comunicare, cum ar fi presa scrisa sau televiziunea. In aceste situatii este foarte usor ca anumite grupuri de interese sa restrictioneze anumite opinii controversate, sau care vin in contradictie cu actiunea acestor grupuri. ”Salvarea” se manifesta sub forma internetului, care ofera suport nelimitat si neconditionat pentru exprimarea acestor opinii, sub forma articolelor pe blog-urile personale, a comentariilor sau a altor forme de manifestare scrisa in mediul online.

Un exemplu relevant in acest sens poate fi situatia din aprilie 2009, cand miscarea de revolta declansata de alegerile parlamentare din republica Moldova a fost extrem de prezenta prin postarile pe site-uri ca twitter, facebook sau youtube, unde intreaga lume putea vedea adevarata desfasurare a evenimentelor, cenzurata pe celelalte canale media din Chisinau.

Urmand o linie de argumentare asemanatoare, noile media faciliteaza accesul la informatie, si know-how, care reprezinta o sursa extrem de importanta de putere pentru aceia care stiu sa o foloseasca. Informatia este mai accesibila din punct de vedere cantitativ – internetul are o capacitate deosebita de stocare, mult superioara suporturilor traditionale; accesul se face mult mai rapid; mediile de stocare sunt mult mai diverse – pentru a accesa informatia dintr-o carte poti alege sa o citesti in format real sau in format digital, direct de pe calculatorul personal, de pe i-pod, de pe tableta digitala sau in format audio-book. Pe langa informatiile de tip academic sau aplicativ, un cetatean se poate informa, de exemplu, in cadrul unei campanii electorale, cu privire la platforma politica si la propunerile unui politician, precum si la o alta serie de aspecte relevante legate de activitatea politicianului respectiv, pentru a putea lua o decizie informata si responsabila. Subliniez ca in cazul suporturilor media de tip traditional, aceasta posibilitate este semnificativ mai limitata.

Nu in ultimul rand, noile media reprezinta mediul ideal pentru a promova o idee, un proiect sau o initiativa cetateneasca, datorita gradului sporit de interactiune dintre oameni in mediul digital. Barierele de comunicare sunt mult diminuate. O organizatie non guvernamentala isi poate face cunoscute proiectele in mediul online, cu o rata mult mai mare de succes. Informatia circula in mod viral, cu o rapiditate mult mai sporita fata de media clasica. Un exemplu ar fi campania pentru salvarea zonei Rosia Montana de la exploatare, unde ONG-urile si cetatenii au luat atitudine si militeaza pentru protejarea zonei.

Luand toate aceste aspecte in considerare, am demonstrat ca prin intermediul noilor media oamenii beneficiaza de oportunitati de exprimare, comunicare si informare net superioare mijloacelor traditionale, aceste oportunitati reprezentand modul principal de manifestare a ”puterii” cetatenesti.  

 


N1 (traian delca)

Echipa negatoare va urmari sa demonstreze ca nu exista o legatura directa intre libera exprimare si o putere sporita intr-o societate democratica.

Intr-o democratie puterea nu se manifesta atat prin simpla exercitare a drepturilor, cat prin capacitatea de a influenta intr-un mod semnificativ cursul evenimentelor din societate. Exceptand regimurile autoritare sau totalitare, exercitarea libera a drepturilor si posibilitatea de libera exprimare sunt garantate prin lege- acest fapt face ca definitia puterii pe care se bazeaza afirmatorii sa fie una viciata.

O societate democratica, asa cum au mentionat si afirmatorii, permite din start libera exprimare si asigura prin lege respectarea acestui drept. Metodele de exprimare a opiniei sunt extrem de diverse, pornind de la vot, redactarea manifestelor sau a petitiilor, participarea in dezbateri publice si terminand cu exprimarea prin intermediul noilor media, insa nu toate au aceeasi eficienta.     

Desi la prima vedere pare a fi un teritoriu in care egalitatea si libera exprimare sunt garantate, internetul (incluzand aici web 2.0) sufera de numeroase deficiente care reduc din puterea mesajelor transmise.In primul rand credibilitatea opiniilor exprimate pe internet este afectată de anonimitatea utilizatorilor- deoarece multi indivizi isi creeaza identitati false pentru a nu putea fi trasi la raspundere (sau pur si simplu pentru intimitate) afirmatiile lor, oricat de bine fundamentate, nu pot avea acelasi impact ca al celor facute prin mijloace clasice.

In al doilea rand, putem spune ca internetul actioneaza mai degraba ca un element de disolutie sociala. Utilizatorul este atomizat, sau in cel mai bun caz insularizat- cele mai multe discutii se poarta tot in grupuri restranse si nu ajung vreodata sa aiba un impact semnificativ. Chiar dacă de unele revoluţii aflăm de pe twitter, sististemele corupte rar vor fi învinse de oameni care stau în faţa calculatorului şi postează reply-uri pe forumuri sau bloguri. Internetul ofera iluzia puterii deoarece permite oricui sa se exprime cu usurinta, dar de fapt reduce calitatea relatiilor interumane si implicit coeziunea sociala.

Intr-adevar noile media transmit informatia cu o viteza mult mai mare. Prin twitter, facebook, bloguri, o stire poate sa devina cunoscuta la nivel mondial in cateva ore, ceea ce este greu de replicat prin alte mijloace. Problema este ca informatia fundamentata si verificata ramane tot cea distribuita de agentiile de presa, de ziare sau de televiziune. Inputul generat de utilizator se transmite viral, dar la fel ca ADN-ul unui virus contine foarte putina informatie, influenta acesteia asupra luarii deciziilor intr-o societate democratica fiind redusa.

Cu toate ca echipa afirmatoare prezinta internetul ca un mediu lipsit de bariere, nu trebuie sa uitam ca restrictiile din viata reala se aplica peste tot. De cele mai multe ori accesul la articole academice, carti, filme sau orice alt fel de informatie oferita de specialisti este reglementat si conditionat de plata unor sume de bani. Foarte rar o persoana care a investit efort, timp si bani pentru a realiza ceva va face acel lucru disponibil gratuit tuturor. Astfel in cele mai multe situatii viteza cu care se propaga informatiile verificate si validate de profesionisti nu este cu mult mai mare in cazul noilor media fata de cel al mijloacelor clasice de comunicare.

Exemplul Moldovei ca o democratie in care populatia a capatat putere datorita internetului este unul inselator. Desi de jure Republica Moldova este o democratie, de facto regimul se aseamana mai degraba cu unul autoritar. Nimeni nu neaga ca posibilitatea de a te exprima public iti da mult mai multa putere daca faci parte dintr-un regim opresiv (pe langa cazul Moldovei putem mentiona China, Iran, Burma etc). In situatia in care opiniile neagreate sunt cenzurate, internetul este o supapa care acorda un minim de libertate; insa in cazul unei democratii reale aceasta situatie nu se mai aplica.

Implicarea sociala prin intermediul internetului ramane in general la nivelul de petitii online, postari pe forumuri sau pe bloguri, statusuri pe facebook sau mesaje pe twitter. Intr-o dictatura aceste lucruri pot face o diferenta deoarece sunt oricum un plus fata de situatia de baza in care exprimarea libera este absenta. Pe de alta parte intr-o democratie care asigura cetatenilor sai dreptul la libera exprimare, simpla exprimare a opiniilor nu mai poate avea o importanta atat de mare. Daca societatea este relativ functionala, schimbarile vin prin programe fundamentate, coerente, nu prin agregarea unor opinii disparate. Putem astfel spune ca intr-o democratie noile media, datorita felului in care transmit informatia, nu pot acorda mai multa putere cetatenilor decat media clasice.

 


A2 (Teodora)

In cadrul celui de-al doilea discurs afirmator voi arata ca noile media, prin extinderea posibilitatilor de exprimare, comunicare si informare, au o influenta semnificativa in cresterea gradului de implicare a cetatenilor in societate, sau, dupa cum mentioneaza echipa negatoare, dau cetatenilor posibilitatea de ”a influenta intr-un mod semnificativ cursul evenimentelor din societate”. Intr-adevar, o societate democratica asigura prin lege dreptul la libera exprimare, dar asa cum observa si negatorii, nu toate regimurile care se vor democratice sunt asa si in realitate. Prin urmare, consider ca e important ca in aceasta dezbatere sa nu luam in considerare numai democratiile ”reale”, sau cazul ideal de democratie, ci sa avem o discutie ce reflecta realitatea.

Metodele de exprimare a opiniei enumerate la inceputul discursului negator pot fi mult mai eficiente daca sunt imbunatatite prin intermediul noilor media. Votul online, manifestele si petitiile promovate prin intermediul blog-urilor si retelelor sociale, precum si dezbaterile desfasurate in mediul online (de exemplu, de tipul celei pe care o avem in acest moment) pot avea un impact mult mai puternic in societate, deoarece sunt accesibile unui numar mai mare de oameni, iar efectul de multiplicare este sporit.

Negatorii sustin ca internetul ”sufera de numeroase deficiente”, una dintre ele fiind anonimitatea utilizatorilor, ce afecteaza calitatea si impactul mesajelor acestora. Aceasta anonimitate asigura cetateanului posibilitatea de a-si exprima opinia si in acelasi timp de a-si proteja identitatea. In cazul mijloacelor clasice nu oricine isi poate exprima public parerea. Faptul ca mediul online ofera neconditionat aceasta oportunitate, reprezinta un avantaj in plus in exercitarea puterii cetatenesti. Mediul online asigura cadrul, iar cetateanul decide cum se poate folosi cat mai bine de acest instrument.

In continuare, nu sunt de acord cu ideea ca ”internetul actioneaza ca un element de disolutie sociala”. Dupa cum scriam si mai sus, internetul reprezinta un cadru de comunicare. ”Oamenii care stau în faţa calculatorului şi postează reply-uri” interactioneaza in timp real, lucru care nu ar fi fost atat de facil in lipsa unor retele sociale sau a altor structuri de acest gen. Faptul ca poti interactiona mai usor cu mai multi oameni e prima premisa in inlaturarea unui sistem corupt, pt ca permite impartasirea necenzurata a informatiei si a opiniilor. In lipsa forumurilor sau a blog-urilor cetatenii romani ar fi aflat mult mai tarziu care era situatia reala din Republica Moldova si nu ar fi avut ocazia sa ia pozitie fata de acele evenimente.

Negatorii mai sustin si faptul ca ”informatia fundamentata si verificata ramane tot cea distribuita de agentiile de presa, de ziare sau de televiziune”. In primul rand ca toate acestea au facut tranzitia catre mediul online, tocmai pentru a putea fi accesate de un numar mult mai mare de oameni. In al doilea rand, cum mentionam in primul discurs, aceste surse de informatie nu sunt 100% credibile din cauza grupurilor de interese care tind sa distorsioneze fluxul de informatii. In plus, analogia cu ADN-ul nu este relevanta. Oricat de mica ar fi informatia continuta de ADN, ea este vitala. Informatia vitala care se transmite cu repeziciune este o informatie care poate conferi putere. In contextul internetului, termenul de ”viral” face referire la un continut suficient de popular si cu impact, ca sa ii determine pe utilizatori sa il retransmita. Un exemplu ar fi utilizarea video-urilor virale in timpul campaniilor electorale, ce pot schimba semnificativ opinia cetatenilor despre candidatii la care aceste clipuri fac referire. 

Legat de afirmatia ”Cu toate ca echipa afirmatoare prezinta internetul ca un mediu lipsit de bariere, nu trebuie sa uitam ca restrictiile din viata reala se aplica peste tot”, accentuez faptul ca internetul nu trebuie sa fie considerat o ”viata alternativa”, ci un mediu de comunicare ce face parte din viata noastra, ca si telefonul mobil. Chiar daca informatia costa si pe internet, ea este mult mai la indemana utilizatorului. Cunostinte ”verificate si validate de profesionisti” sunt disponibile online, pot fi accesate de un numar mult mai mare de oameni si in multe situatii sunt si gratuite. (Amintesc aici initiativa Google de a face disponibil un numar semnificativ de carti ce poate fi accesat fara a plati.) Ce este important aici este nu daca platesti sau nu pentru o publicatie, ci faptul ca accesul la informatie a fost revolutionat de noile media, iar informatia este o sursa de putere pentru cetateanul care stie sa o foloseasca.

In final, revenind la putere ca posibilitate de a influenta societatea, noile media ofera suportul necesar pentru a promova initiative cetatenesti, proiecte, campanii, si acest suport nu se limiteaza la o simpla postare pe twitter sau pe blog, ci pe mobilizarea oamenilor. Cei care rezoneaza cu aceste idei trec mai departe la actiune. Acest proces se intampla mult mai rapid cu ajutorul noilor media, in comparatie cu cele traditionale. (Aici pot da exemplul flash-mob-urilor, unde oamenii sunt invitati sa se alature unui exercitiu social prin intermediul internetului si la care gradul de participare este foarte ridicat. Pe acest model, se pot organiza actiuni de si mai mare impact.) 

In concluzie, noile media trebuie privite ca un mediu de comunicare, de acces si transmitere de informatii, care ofera cetatenilor oportunitati de a se exprima si de a influenta societatea, mult sporite fata de mijloacele clasice.


N2 (Oana Furtuna)

Concluzia echipei afirmatoare este in principiu valida, cu amendamentul ca desi noile media ofera oportunitati mai mari de exprimare decat mijloacele clasice, acest lucru nu le face in nici un fel un instrument cu putere asupra societatii. La fel ca in primul discurs adversarii nostri evita sa explice, cu exemple concrete, in ce fel opiniile exprimate pe internet pot schimba cursul evenimentelor mai usor decat cele exprimate in mod conventional.

Dupa cum am mai spus, nu urmarim sa aratam ca mijloacele noi de exprimare transmit informatiile mai rapid- acesta este un lucru incontestabil. Obiectiile noastre privesc trei aspecte: calitatea informatiilor distribuite pe internet, credibilitatea lor si efectul pe care il are acest tip de interactiune asupra oamenilor. Consideram ca intelegerea acestor aspecte va duce la concluzia ca noile media nu dau o putere mai mare cetatenilor unei democratii.

Ca persoane care au avut nevoie de informatii complexe, actuale si cu un grad ridicat de credibilitate pentru diferite proiecte academice, membrii echipei negatoare pot spune din propria experienta ca acestea nu sunt foarte usor de obtinut. Bazele de date cu articole stiintifice, cartile de specialitate, chiar multe publicatii care se adreseza unui public mai larg limiteaza accesul la informatie pentru persoanele care nu au platit un abonament. Intr-adevar Google Books, Project Gutenberg, Wikipedia sunt surse utile de documentare; de cele mai multe ori insa continutul lor este fie generat de utilizatori mai mult sau mai putin anonimi (Wikipedia), fie nu este de maxima actualitate. Exista evident si cazuri in care autorii isi distribuie gratuit lucrarile, dar acestea raman inca rare. Mai mult, in ce priveste filmele sau muzica (si ele forme de informare) continutul gratuit in mod legal este mult mai rar. Putem chiar afirma ca daca viteza de propagare a informatiei este mare, atunci aceasta are o calitate redusa sau este distribuita ilegal.

In al doilea rand informatiile online sufera intotdeauna de lipsa de credibilitate. Afirmatorii ridica problema manipularii informatiilor distribuite in mod clasic- in cazul internetului acest lucru este insa mult mai usor de realizat. De multe ori intr-o democratie jurnalistii profesionisti urmeaza un cod deontologic si apartin unor organizatii de breasla care incearca sa limiteze coruperea si manipularea. Pe de alta parte pe internet acest lucru nu numai ca nu exista, dar ar fi extrem de greu de impus- ar insemna ca orice utilizator sa fie obligat sa isi cerceteze cu atentie sursele, sa-si studieze cu atentie argumentele, sa nu se lase influentat etc. Sunt foarte putini oameni care ar depune acest efort fara a fi remunerati; daca insa ei vor impune un pret, atunci publicul lor va scadea drastic si situatia va deveni foarte asemanatoare cu cea a mediilor clasice.

Afirmatiile facute de adversarii nostri sunt invalidate de propriul lor exemplu: “utilizarea video-urilor virale in timpul campaniilor electorale [poate] schimba semnificativ opinia cetatenilor despre candidatii la care aceste clipuri fac referire”. Utilizarea videourilor virale este in sine o forma de manipulare, deoarece prin definitie informatia virala nu este verificata si are autori anonimi. Pentru a evita sa fie manipulati oamenii nu au de ales decat sa ignore informatia virala, ceea ce face ca aceasta sa isi piarda puterea.

            Ceea ce conteaza intr-o societate democratica moderna este pozitia autoritatilor- a guvernului, a parlamentului, a presedinteui etc. Daca noile media ar avea o putere reala atunci ar fi de asteptat ca democratiile elective sa se transforme treptat in democratii directe- acest lucru ar duce insa la haos. O societate de dimensiunea celor mai multe democratii moderne trebuie sa delege puterea unor reprezentanti care sunt responsabilizati pentru actiunile lor. Acest lucru este valabil pentru puterea judecatoreasca, pentru cea executiva si pentru cea legislativa, dar si pentru puterea de exprimare a opiniei. Daca toata lumea isi exprima opiniile direct, indivizii devin atomizati, dispar liderii de opinie, reperele care formeaza un liant social.

           Pe langa argumentele aduse pana acum putem spune ca posibilitatea de exprimare directa a opiniilor discrimineaza intre cei care pot sau doresc sa faca asta si restul cetatenilor. Daca noile media dau putere reala utilizatorilor atunci cei care nu au acces la ele vor fi dezavantajati si vor fi obligati ca la un moment dat sa aleaga si ei aceste mijloace de expresie. Treptat toata lumea se va exprima direct. Acest proces ar duce la situatia mentionata anterior in care nu vor mai fi repere stabile si vor exista numai grupuri eterogene legate prin putine interese comune (vezi grupurile de Facebook, grupurile care semneaza petitii, care comenteaza pe forumuri etc). Chiar si in cadrul acestor grupuri vor exista organizatori, lideri de conjunctura carora li se va delega puterea de decizie. In final haosul ar cere restabilirea status quo ante.

Concluziile sunt clare: prin natura lucrurilor noile media nu vor putea avea o putere mare intr-o societate democratica. Daca acest lucru s-ar intampla, treptat coeziunea sociala ar scadea, reperele credibile ar disparea, puterea exprimarii opiniei nu ar mai fi delegata ceea ce va duce la instalarea haosului. Pentru o perioada ar putea exista numerosi indivizi fiecare strigand in propria sa portavoce pareri pe care nimeni nu le asculta. Se poate ca in acest mediu sa se stabileasca noi grupuri, dar existenta lor va fi volatila si efemera. Aceste grupuri au putere reala doar cand se opun unor regimuri opresive (Moldova, Iran, China etc)- intr-o democratie de facto fie nu vor fi importante fie vor genera haos. In final ordinea anterioara va fi restabilita.

 



Decizia:

Laura Bretea

Doresc sa incep prin a felicita cele doua echipe si a le multumi pentru o dezbatere de calitate. Am fost impresionata de claritatea argumentelor, de respectarea unei structuri de argumentare si de coerenta discutiei. Mi-a placut foarte mult sa arbitrez acest meci si sper ca ambele echipe sa se califice mai departe.

Pentru mine castigatorii acestei runde sunt membrii echipe negatoare. Repet, ambele echipe au avut prezentari foarte bune, insa echipa negatoare a reusit sa contra-argumenteze foarte bine cazul afirmator, iar in finalul meciului n-am putut decat sa fiu de acord cu negatorul 2. Desi au demonstrat bine ca mediile noi de informare faciliteaza accesul la informatie, permit transmiterea mai rapida a acesteia si cresc gradul de interactiune sociala,  echipa afirmatoare nu a explicat cum anume aceste beneficii cresc puterea cetatenilor.

Sunt foarte multe de laudat la ambele echipe, insa ceea ce pot reprosa tuturor vorbitorilor este lipsa dovezilor. Dincolo de exemplele vagi referitoare la situatia din Moldova, la exemplele de surse existente pe web, nici una dintre echipe nu a adus exemple clare, concrete, cuantificabile. De exemplu, in cazul Moldovei se puteau cita numeroasele articole care anuntau aparitia fenomenului de « twitter revolution » ; exista nenumarate studii pe aceasta tema ( de exemplu Gibson R, Electronic Democracy).  Lipsa dovezilor poate semnifica lipsa unei documentari suficiente. De asemenea, va sfatuiesc sa iesiti din mediul pe care il cunoasteti bine si sa dati exemple din situatii pe care le cunoasteti mai putin, din cercetarile pe care le faceti pentru dezbateri. Ati fi putut de exemplu sa faceti referire la campaniile de informare de pe internet care au precedat summit-ul de la Copenhaga, si ce efect au avut acestea.

Am considerat ca dincolo de eventualele arii de conflict pe care le-am identificat, ceea ce a facut diferenta intre afirmatori si negatori a fost strategia. Afirmatorii au uitat ce trebuie sa dezbata, au fost in multe randuri in afara subiectului. Negatorii, desi nici ei nu au reusit sa explice cum anume media nu ajuta cetatenii sa capete mai multa putere, au sanctionat lipsurile cazului afirmator si au pus punctul pe i in ultimul discurs. Voi continua cu observatiile pentru echipe iar apoi pentru vorbitori si punctajele individuale.

Cazul echipei afirmatoare, dincolo de problema de strategie, este un caz bun. Stilul este foarte ingrijit, ideile sunt bine formulate, din punctul acesta de vedere, numai de bine. Problema este ca viziunea afirmatorilor s-a oprit la ceea ce inseamna internetul, care sunt avantajele lui. Dragi afirmatori, as fi vrut sa citesc un caz care sa identifice legatura dintre internet si democratie. Cazul vostru trebuia sa afirme clar : informatia pertinenta si spatiul de exprimare ii dau posibilitatea cetateanului sa-l traga la raspundere pe politician. Internetul poate fi o unealta de afirmare, un mare numar de cetateni care atrag atentia asupra unei probleme pot suscita interesul mijloacelor media traditionale si politicienilor. Internetul trece dincolo de granite, le da putere celor care altfel ar fi izolati de politica de acasa.

Negatorii propun o contra-argumentare solida la cazul afirmator si o idee independenta de contra-argumentarea cazului afirmator, si anume ca internetul este un element de disolutie sociala. In afara de lipsa dovezilor mai pot reprosa negatorilor un defect in strategie. Ideile aduse de negatorul doi in finalul discursului sau ar fi trebuit aduse in discutie mult mai devreme. Desi contra-argumentarea e facuta bine, aceasta ar fi putut fi mai concisa si negatorul unu ar fi putut sa introduca ideea referitoare la disolutia democratiei reprezentative. Din pacate eu nu pot lua in considerare mare parte din ceea ce negatorul doi scrie in ultimele trei paragrafe ale discursului sau. Sunt idei pe care afirmatorii nu vor avea cand sa le mai contrazica. Sfatul meu este sa planuiti modul in care veti contra-argumenta si sa anticipati introducerea unor idei la nivel de negator unu.

Afirmatorul unu

In mare, afirmatorul unu isi face bine rolul. Am vorbit mai sus despre problemele cazului afirmator. Sfatul meu este sa eviti formularile neclare de genul „informatia este mai accesibila din punct de vedere cantitativ”, sa eviti enumerarile si repetitiile; un exemplu pentru amandoua observatiile: „o idee, un proiect sau o initiativa”. Dupa ce scrii un document incearca sa-l citesti cu foarfecele in mana si sa tai toate cuvintele inutile, atributele de care te poti lipsi („mult diminuat”, „capacitate deosebita de stocare”) si sa inlocuiesti doua trei cuvinte asemanatoare cu unul care sa le inglobeze pe toate (calculator personal, i-pod, tableta digitala, audio-book = suporturi electronice personale). Dar, in general, bine.

25 - Continut= 13, Strategie = 7, Stil = 4

Negatorul unu

Negatorul unu are cel mai bun discurs din acest meci. Reprosez lipsa dovezilor si, in unele locuri, lipsa de claritate in explicatii. De evitat metaforele, daca nu pot fi explicate usor. Am inteles ideea cu ADN-ul dar n-a fost amuzanta, n-a avut nici un efect asupra cititorului. Am o mare problema cu scopul cazului negator „nu exista o legatura directa intre libera exprimare si o putere sporita intr-o societate democratica”. Nu stiu daca a fost o greseala de formulare sau intentia voastra era sa prezentati un caz kamikaze (ca tot e la moda). Daca nu exista libera exprimare societatea nu mai e democratica. Logic, nu? Am depunctat eroarea de logica. Intr-o dezbatere academica clasica afirmatorii v-ar fi putut sanctiona, argumentand ca ideea principala a cazului vostru este absurda, in contradictie cu discursurile.

27 – Continut = 14, Strategie = 9, Stil = 4

Afirmatorul doi

La fel ca si discursul primului afirmator, un discurs bine scris, cu un stil placut. Mi-a placut ca afirmatorul doi a respectat structura pe argumente si a reconstruit cazul. Din pacate afirmatorul doi ajunge la esenta reconstruirii cazului sau in finalul discursului, cand subliniaza rolul de mobilizare pe care internetul il poate avea. Rolul de vorbitor doi presupune sintetizarea ideilor vehiculate si extensia argumentelor prezentate intial. Este un fel de „da, dar...”. De asemenea, afirmatorul doi este obligat sa se tina cu dintii de ceea ce a adus in atentie colegul sau. Puteti schimba strategia si sa va referiti si la democratiile neconsolidate, dar o asemenea schimbare denota lipsa coerentei in echipa si lipsa unei meditatii inainte de stabilirea strategiei initiale. Ca sa rezum ceea ce afirmatorul doi ar fi trebuit sa faca: in loc de „ mediul online asigura cadrul, iar cetateanul decide cum se poate folosi cat mai bine de acest instrument”, afirmatorul doi ar fi trebuit sa scrie „mediul online asigura cadrul, iar cetateanul se foloseste de acest cadru pentru a primi informatia necesara ce ii permite sa voteze in cunostinta de cauza, sa participe in proteste, sa semneze initiative legislative cetatenesti, sa faca o plangere contra unei institutii...”.

Observatii despre stil: evita cacofoniile: „prima premisa”, evita ghilimelele atunci cand nu citezi, scurteaza frazele.

24 – Continut = 13, Strategie = 7, Stil = 4

Negatorul doi

Ultimul discurs castiga dezbaterea pentru ca reia contra-argumentarea foarte eficienta a negatorului unu si pentru ca subliniaza ca afirmatorii nu au reusit sa faca legatura intre cazul lor si motiune. Din pacate, mai departe, discursul negatorului doi se pierde intr-o dizertatie care are putine legaturi cu dezbaterea. As fi apreciat un discurs mai scurt, cu dovezi, cu extinderea argumentelor existente.

25 – Continut = 12, Strategie = 9, Stil = 4

 

 

 

 

A1 -> 25 puncte
N1 -> 27 puncte
A2 -> 24 puncte
N2 -> 25 puncte
Castiga echipa:

econosofia2 (negatori)


Acest proiect este finantat cu sustinere din partea Comisiei Europene. Aceast publicatie [comunicare] reflecta doar vederile autorului, iar Comisia nu poate fi facuta responsabila pentru utilizarea informatiei pe care o contine.